Skip to content

Să mângâi o cizmă… pe dinăuntru

Vera s-a întors din Germania tocmai în ajunul Crăciunului. Ieri dimineaţa îi dădeam raportul asupra celor întâmplate între timp.
“Mi-am cumpărat nişte cizme de cauciuc” povestesc eu, printre altele. „Aproape negre, de data asta. În ălea galbene îmi intra apa, probabil am călcat în lemnărie într-un cui.“
„Păi ştiu“ zice Vera, „le-am mângâiat astă dimineaţă când am dat drumul la câini afară“.
„Hă?“ zic eu. În minte mi se înfiripă fulgerător speranţa că poate a greşit cuvântul, lucru care i se mai întâmplă din când în când atunci când vorbeşte româneşte. Dar ideea este absurdă, acum doar conversam în germană.
Tot ea mă lămureşte.
„Era cam întuneric în sufragerie şi n-am aprins lumina. Când am vrut să deschid, am crezut că e Liza, care aşteaptă în faţa uşii, aşa că m-am aplecat să o mângâi înainte de a-i da drumul afară“.
Aha. M-am liniştit. Liza are, pe lângă faptul că e aproape în întregime neagră ca funinginea, într-adevăr mărimea unei cizme. Asta însă cu condiţia să se ridice pe picioarele dinapoi! Mi-am continuat relatarea.
„Dar mi-am luat d-ălea îmblănite, că-s bune şi pe zăpadă“.
“Păi ştiu”, zice Vera, “le-am mângâiat doar pe dinăuntru”.
Sperietura mea revine, dar uşurarea apare şi ea aproape instantaneu:
„Când m-am aplecat, am nimerit cu mâna într-una din ele. Nici nu poţi să-ţi închipui ce impresie ciudată am avut, mi se părea, deodată, că o mângâi pe Liza şi blana ei e pe dinăuntru.”
Ba da, pot să-mi închipui, o senzaţie la fel de ciudată ca şi atunci când ţi se pare că o persoană apropiată începe să vorbească aiurea.

3 Comments

  1. Mihai wrote:

    Dacă cineva mai are îndoieli:

    sâmbătă, decembrie 27, 2014 at 15:12 | Permalink
  2. Black Sunrise wrote:

    Hehe, amuzanta relatarea, simpatic ghemul de blana… am avut si noi o bracuta black & white, am luat-o de pui, undeva spre sfarsitul anilor ’90, dar timpul a trecut atat de repede… De Revelion am adunat toata lumea care a mai ramas p’aici la mine si am primit cadou un nou animal de companie, un elefant de plus cu ochii mari. Acum am vreo 40 de elefanti, cred. Nu am fetisuri bizare, dar ma amuza sa-i colectionez, inca nu am speriat pe nimeni. Anyway, am trecut p’aici ca sa zic urari de bine pentru anu’ asta, sa fie zile cu bine, cu soare, cu trandaveala, cu inspiratie si cu bani de care sa nu ne pese, sanatosi sa fim. https://www.youtube.com/watch?v=LS2AaFRvkqE

    duminică, ianuarie 4, 2015 at 20:50 | Permalink
  3. Mihai wrote:

    Mulţumesc pentru urări, îţi doresc şi ţie toate cele bune!
    Animalele de pluş sunt foarte care-free, atâta doar că prea iau uşor temperatura ambiantă…

    duminică, ianuarie 4, 2015 at 21:07 | Permalink

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*

Descoperă mai multe la Minima Ruralia

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura