Skip to content

Kriegsbeute / Pradă de război

Als die Russen Afghanistan verlassen haben, haben sie als Kriegsbeute gar nichts Wertvolles mitnehmen können. So haben sie ihre Toten in Zinksärge gepackt und sind mit gesenkten Köpfen abgehauen.

Die Amerikaner waren in dieser Beziehung viel effizienter. Zum einen haben sie Afghanistan zu einer blühenden Landschaft verholfen, deren Landwirtschaft mittlerweile in die ganze Welt exportiert, zum anderen haben sie den Talibanismus entdeckt, den sie nicht nur als Kriegsbeute mitgenommen haben, sondern auch zu einem weiteren Exportschlager dieses armen Landes haben werden lassen. Dabei ist diese Ideologie gar nicht auf irgendeine politische Richtung, geographische Zone oder Religion beschränkt, sondern universell einsetzbar. Nach dem großen Erfolg in vielen Wahlkämpfen, wo sie von allen Parteien gleichermaßen eingesetzt wurde, wird sie nunmehr weltweit auch gleichermaßen bei der Verteidigung bzw. Einschränkung der Lock-down Maßnahmen, der Impfung oder der Satire eingesetzt. Eine multiple win-win Situation.

Neuestes Einsatzfeld ist die Meinungsfreiheit: die Wogen des pro/kontra Kampfes schwappen anmutig, beseelt durch diese glänzende Methode, zwischen „alles“ und „alles nicht“ (über „nicht alles“, versteht sich) hin und her. Dieses wertvolle Instrument erlaubt z.B. denjenigen, die sich über die Sperrung von Trump oder QAnon Twitter-Konten aufregen, ihrerseits zu schreiben:

Diejenigen, die meine Meinung nicht mögen, haben die Freiheit, mich zu ignorieren: wenn sie meine Botschaft unterminieren oder mich beledigen, werden sie blockiert.

ohne rot zu werden.

Oder gar:

Ich glaube an die absolute Meinungsfreiheit und mir scheint sie wichtiger als der Wohlstand oder gar das Leben der Menschen.

Aha. Es besteht nur die Gefahr, dass auf diese Weise keine Meinungen übrig bleiben, und auch keine Menschen, die deren Freiheit verteidigen könnten.

===

Când ruşii au părăsit Aganistanul, n-au putut lua ca pradă de război nimic de valoare. Aşa că şi-au împachetat morţii în sicrie de zinc şi au plecat cu capetele lăsate.

Americanii au fost în această privinţă mult mai eficienţi.  Pe de o parte au ajutat Afganistanul cu peisaje înfloritoare, a căror agricultură exportă din greu nu numai în SUA, ci şi în toată lumea, pe de alta au descoperit talibanismul, pe care nu numai că l-au luat ca pradă de război, dar l-au şi făcut să devină încă un articol fulminant de export pentru această ţară săracă. Această ideologie nu este câtuşi de puţin limitată la vreo orientare politică, religie sau zonă geografică, ci poate fi universal folosită. După mari succese în diferite campanii electorale, în care a fost folosită deopotrivă de toate partidele, este de-acuma deopotrivă utilizată pe plan mondial la apărarea/ combaterea măsurilor de lock-down, a vaccinării sau a satirei. O situaţie win-win multiplă.

Cel mai nou domeniu de utilizare este libertatea de expresie: valurile luptei pro/contra se revarsă elegant, încoace şi încolo, însufleţite de această strălucită metodă, între „tot” şi „deloc” (trecând bineînţeles prin „nu tot”). Acest instrument valoros le permite de exemplu celor care se agită din cauza blocării conturilor de twitter ale lui Trump sau QAnon, să scrie:

Cei care nu-mi agreează opiniile sunt liberi să mă ignore: dacă îmi subminează mesajul sau mă insultă, sunt blocați.

fără să roşească.

Sau chiar:

Cred în libertate de exprimare absolută și mi se pare mai importantă decât bunăstarea și chiar viața oamenilor.

Aha. Ne paşte numai pericolul că, în acest fel, n-o să mai rămână nicio opinie şi nici vreun om care să-i apere vreuneia libertatea.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*

Descoperă mai multe la Minima Ruralia

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura