Căcărează

Aristide Poponete simţi un uşor gâdilat în dos şi se repezi la toaletă, că cu constipaţia nu e de glumit. Îşi dădu nădragii jos, se aşeză pe WC, se privi în oglinda plasată strategic pe peretele de vizavi, afişă un zâmbet creţ şi se aplecă uşor înainte, examinându-şi cu grijă figura. (Făcea un exerciţiu zilnic, care consta în a-şi păstra expresia de veselie intelectual-creştină nevinovată, dar severă, oricât l-ar fi chinuit actul defecaţiei defectuoase datorate diverticulozei.)
Trase adânc aer în piept, îşi încleştă dinţii şi începu să exclame scremut: Marxism! Feminism! Atentat la masculinitate! Leninism! Progresism! Stângism! Ecomarxism! Europenism! Pompierism! Relativism! Deconstructivism! Sexomarxism!
După acest ultim efort, i se păru că ar fi auzit un uşor plescăit. Încercă să-şi salte buca dreaptă şi să se uite, dar nu reuşi, deoarece scoica WC-ului era mult prea mică pentru dosul său bine dezvoltat, astfel încât fu nevoit să se ridice, înjurând de mamă. În apă plutea ceva mic şi întunecat, care avea forma şi dimensiunile unui bob de linte.
Expresia feţei îi deveni acum de-a dreptul tandră. Făcu atent o poză cu mobilul şi postă imaginea pe pagina sa de facebook. (De unde va fi, foarte probabil, preluată şi de ÎLD.)