„Mein Krampf” de Aristide Poponete

Creionând un vârtej ameţitor de întâmplări fascinante, povestite cu un umor pe alocuri de-a dreptul medieval, autorul dovedeşte, odată în plus, că pesimismul antropologic poate fi ţinut în frâu de optimismul escatologic.
Măcinată pe dinăuntru de sexomarxism, progresism, stângism, ecomarxism, europenism, pompierism, relativism, deconstructivism, antiortodoxism, radicalism, infantilism, carierism, mimetism, victimism, conformism mic-burghez şi genderism, societatea modernă din Vest recurge la poliția gândirii, terorism intelectual, culpabilizare ideologică (deci selectivă), cenzură & cancel culture, newspeak corect politic, redefinire forțată a umanului, conformism punitiv, resentiment normativ, revizionism istoric și cultural, voma marxisto-lacanian-foucauldiană şi devine prin asta mafiot-confiscatoare, plângăcios-resentimentară, ideologic-totalitară, păgân-panteistă şi kafkian-orwelliană.