Minima Ruralia

– Bună ziua, am venit să-mi ridic cardul de credit.

– …

– Am primit un mesaj, curierul n-a putut chipurile să-l livreze la domiciliu. Deşi am fost tot timpul acasă.

– Îmi daţi un buletin? (Caută preţ de câteva minute în calculator.) Aici scrie că aveţi cetăţenie dublă.

– Da, am şi cetăţenie română.

– Da buletin românesc nu aveţi?

– Ba da, dar nu umblu tot timpul cu amândouă în buzunar.

– Păi eu trebuie să vă actualizez datele personale.

– Staţi puţin, dacă venea curierul la mine acasă îmi cerea şi el ambele acte de identitate? Şi făcea el actualizarea?

– Bineînţeles că nu, pentru că nu este autorizat. Dar acum sunteţi la noi. Noi suntem.

– Haideţi s-o luăm încet. Am primit un SMS prin care sunt atenţionat să-mi ridic cardul de credit de la această agenţie. Nu era vorba de nicio actualizare. M-am legitimat, vă rog să-mi eliberaţi cardul.

– Atunci trebuie să daţi o declaraţie scrisă că stăpâniţi limba română. (Împinge un formular peste masă.)

– Chiar vorbiţi serios?

– Asta e regula pentru clienţii străini.

– … (Completează formularul fierbând.)

– Mă întorc imediat. (Se duce cu buletinul german la aparatul de copiat. Revine.) Aici aveţi buletinul şi cardul, PIN-ul este acelaşi.

– Pentru că tot ne ascundem în spatele birocraţiei, ar trebui să vă informaţi, actul de identitate este proprietatea statului care l-a emis şi nu aveţi dreptul să-l copiaţi. Bună ziua.

– …

– P#¤&Kă*%