Skip to content

Noi, cei vechi

Îngâmfarea tâmpă a adolescentului poate fi acceptată ca o scuză pentru lipsa de delicateţe sau chiar de bun simţ pe care o etalează uneori în relaţiile sale cu cei vârtstnici.
Ce scuză putem găsi însă unor adulţi care se exprimă în acest fel?
Ce scuză putem găsi unei întregi societăţi, care se manifestă în acest fel?
Niciuna. Putem găsi doar explicaţii. Să se pronunţe însă psihologii, sociologii şi psihiatrii, că pe mine nu mă interesează.
Cu adevărat important este cu totul altceva.
Nu vă lăsaţi jigniţi, voi cei numiţi bătrâni, pentru că nu există niciun motiv pentru asta.
Cei care se mândresc cu faptul că sunt cu o droaie de ani mai tineri decât voi, sunt nişte bieţi nerozi. Ei uită complet faptul că voi aţi trăit deja această droaie de ani, deci îi aveţi la activ, aşa buni-răi cum au fost, lucru care, în cazul lor, este doar o prognoză câtuşi de puţin sigură. Dar chiar dacă vor ajunge să-i trăiască şi ei, ce garanţie au că vor fi mai împliniţi decât ai voştri? Şi atunci, de ce cred ei, sărmani neghiobi, că vă pot jigni când pomenesc diferenţa de vârstă?

2 Comments

  1. Diana wrote:

    Excelent ai sintetizat o… tară a societății romȃnești! Pretutindeni in lume – mai mult sau mai puțin – există, la unii, un fel de dispreț pentru cei care trăiesc in „ultimul anotimp” – dar la noi (pentru că asta mă interesează in mod special) 🙂 pare a fi regulă, nu excepție.

    marți, aprilie 28, 2020 at 22:37 | Permalink
  2. Mihai wrote:

    Întotdeauna sunt vizaţi cei „slabi”.

    miercuri, aprilie 29, 2020 at 7:39 | Permalink

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*

Descoperă mai multe la Minima Ruralia

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura