Skip to content

Morga lui Marga

Veţi zice, poate, că titlul conţine un joc de cuvinte ieftin. Sau veţi ajunge, printr-o căutare inteligentă pe google, taman în Liechtenstein. Puteţi zice ce vreţi, trăim doar într-o ţară liberă, dar dacă vă osteniţi să examinaţi mai atent mutra şi comportamentul domnului Andrei Marga, veţi ajunge, poate, să vă schimbaţi părerea. La fel de bine puteţi căuta ce vreţi, pe google sau aiurea, dar cu Liechtenstein nu are domnia sa chiar nimic în comun. Atât doar că pe-acolo se spune „Marga” în loc de „Morga” (adică „Morgen”).
Apologetul caloriferului calcă din nou în străchini, de data aceasta de dimensiuni geopolitice…

Debarcare fără debarcader

Inventivitatea Rusiei putiniste în materie de a se scăpa de persoane nedorite nu are margini. Mai nou se bagă la apă în adevăratul sens al cuvântului.

Muze şi harbuze

Am încetat să mai citesc prin Dilema Veche în momentul în care m-am poticnit de afirmaţia lui Sever Voinescu potrivit căreia teroriştii trebuie combătuţi cu propriile lor arme.
Dar iată că azi ajung, cu totul întâmplător (nu mă întrebaţi cum, habar n-am!), din nou pe-acolo şi îmi sare în ochi titlul atât de spiritual şi poetic “Muze / Gemüse*” al unui „articol” comis de Maria Balabaş, muziciană, jurnalistă radio şi ţărancă benevolă.
L-am citit. După fiecare pasaj îmi puneam repetat întrebarea dacă ceea ce citesc se chiar vrea luat în serios sau este un pamflet scris de o persoană mai puţin înzestrată. Explicaţia titlului (* Numele inițiativei de artă și grădinărit ecologic imaginată de noi, Maria și Vlad, odată cu mutarea la sat) nu a făcut altceva decât să-mi sporească nedumerirea. Şi nici poza care ilustrează textul nu m-a lămurit, ba dimpotrivă! Sunt în continuare indecis.

Judecaţi singuri:
„[ ] Și iată-mă în situația de a avea o casă la sat, între dealuri, de a trăi lîngă o grădină și de a deveni, vrînd-nevrînd, mult mai sensibilă la tot ce se întîmplă în natură. [ ] Din curiozitate și datorită proximității, am început să culeg plante, iar ceaiurile noastre zilnice înseamnă acum și o esențializare a modului în care soțul meu gîndește grădina, nu neapărat din perspectiva eficienței în agricultură, ci urmărind biodiversitatea. [ ] În urmă cu cîteva zile, l-am luat pe băiețelul meu și am mers împreună pe dealuri, în căutare de plante. [ ] Am urcat cu mașina o pantă destul de abruptă, am dat de o turmă de oi, ne-am depărtat de ele, în cele din urmă am oprit mașina în mijlocul cîmpului. [ ] Ascult sunetele cîmpului, bîzîitul gîzelor pe lîngă mine, îmi mai trag cîte-o palmă să nu mă piște goangele, ascult și sunetul palmei lovindu-se de ea însăși, la cîțiva metri mai încolo foșnește pădurea, copilul pornește avaria la mașină. Sînt aici.“
Bine bine, zic, dar de ce?

Mangel / Penurie

Den Russen sind langsam Rizin, Nowitschok und Polonium ausgegangen. Jetzt wird der Fensterwurf praktiziert.

Der erbärmliche Zustand des „Präsidial”krankenhauses in dem Maganow „behandelt” wurde, ist bezeichnend. Die werden wohl das Foto verwechselt haben.

===

Ruşilor li s-au cam terminat rezervele de ricină, novicioc şi poloniu. Acum se practică aruncarea pe fereastră.

Semnificativ este halul în care arată clădirea spitalului „prezidenţial” unde a fost „tratat” Maganov. Or fi greşit poza.

 

 

Ich finde keine Worte / N-am cuvinte

Schon nach meinem ersten Besuch in Japan (es folgten weitere 8, wobei ich darauf ohne Reue hätte verzichten können) habe ich den Schluss gezogen, dass die Japaner einen Sprung in der Schüssel haben: Es reicht nämlich, deren Küche zu geniessen, um vollends im Bilde zu sein. Die Dinge, die ich später über deren Kultur und Bräuche erfahren habe (der Rassismus, der sonderbare Sinn für Humor, das groteske Vertrauen in Technik, pachinko, chindogu, seppuku, tamagochi…), haben nichts anderes gewirkt, als meine Meinung zu bestärken. (Ich bin jedes Mal besonders froh, wenn meine Vorurteile bestätigt werden.)
Hier ist eine Nachricht, die ich gestern erfahren habe: Weil die Einnahmen des japanischen Staates durch die Alkoholsteuer in den letzten Jahren merklich zurückgegangen sind, wird nun von offizieller Seite bei Jugendlichen für den Alkoholkonsum geworben. Selbstverständlich hat eine gesunde Gesellschaft (wie z.B. die deutsche oder rumänische) eine solche Aufforderung nicht nötig…

===

Încă de la prima mea călătorie în Japonia (au mai urmat 8, dar m-aş fi lipsit de ele fără nicio părere de rău) am tras concluzia că japonezii au o doagă lipsă: Ajunge să guşti puţin din bucătăria lor ca să fii pe deplin lămurit. Faptele pe care le-am aflat ulterior despre cultura şi obiceiurile lor (rasismul, straniul simţ al umorului, încrederea grotescă în tehnică, pachinko, chindogu, seppuku, tamagochi…) n-au făcut altceva decât să-mi întărească părerea. (Sunt întotdeauna extrem de mulţumit când mi se confirmă prejudecăţile.)
Iată o ştire aflată ieri: Deoarece veniturile statului japonez provenite din impozitul pe alcool au scăzut în ultimii ani simţitor, oficialităţile fac acum reclamă adresată tineretului pentru consumul de alcool. Bineînţeles că o societate sănătoasă (cum este, de exemplu, cea germană sau românească) nu are nevoie de astfel de îndemnuri…

Kamikaze

Acu vreo jumătate de an am ajuns cumva pe pagina de facebook a prestigioasei publicaţii Kamikaze. Încercând să citesc un articol, am dat click pe imaginea respectivă. În loc de articol, am primit un mesaj în germană care conţinea întrebarea (traducere aproximativă): „Cu ce vă mai putem ajuta?” Am repetat acţiunea, rezultatul a fost acelaşi. Răspunzând la mesajul repectiv, s-a înfiripat spirituala conversaţie redată mai jos. Azi dimineaţa, somnoros cum eram, m-am împiedicat în messenger de ea şi m-am gândit atunci să verific dacă revista mai există sau a ajuns deja la destinaţia asumată prin nume, explodând undeva în teritoriul inamic. M-am liniştit: Kamikaze există în continuare iar eu sunt în continuare blocat.

Remember: Comus

Bancuri la bancă

– Bună ziua, am venit să-mi ridic cardul de credit.

– …

– Am primit un mesaj, curierul n-a putut chipurile să-l livreze la domiciliu. Deşi am fost tot timpul acasă.

– Îmi daţi un buletin? (Caută preţ de câteva minute în calculator.) Aici scrie că aveţi cetăţenie dublă.

– Da, am şi cetăţenie română.

– Da buletin românesc nu aveţi?

– Ba da, dar nu umblu tot timpul cu amândouă în buzunar.

– Păi eu trebuie să vă actualizez datele personale.

– Staţi puţin, dacă venea curierul la mine acasă îmi cerea şi el ambele acte de identitate? Şi făcea el actualizarea?

– Bineînţeles că nu, pentru că nu este autorizat. Dar acum sunteţi la noi. Noi suntem.

– Haideţi s-o luăm încet. Am primit un SMS prin care sunt atenţionat să-mi ridic cardul de credit de la această agenţie. Nu era vorba de nicio actualizare. M-am legitimat, vă rog să-mi eliberaţi cardul.

– Atunci trebuie să daţi o declaraţie scrisă că stăpâniţi limba română. (Împinge un formular peste masă.)

– Chiar vorbiţi serios?

– Asta e regula pentru clienţii străini.

– … (Completează formularul fierbând.)

– Mă întorc imediat. (Se duce cu buletinul german la aparatul de copiat. Revine.) Aici aveţi buletinul şi cardul, PIN-ul este acelaşi.

– Pentru că tot ne ascundem în spatele birocraţiei, ar trebui să vă informaţi, actul de identitate este proprietatea statului care l-a emis şi nu aveţi dreptul să-l copiaţi. Bună ziua.

– …

– P#¤&Kă*%

ZZZZZZît!

Ein Traum / Un vis

Es träumte mir, dass ich schlief und träumte und wollte aufwachen und aufstehen und suchte daher nach meinem Lesezeichen, um es zu setzen. Äußerst bedrückt, weil ich es nicht finden konnte, wachte ich auf.

===

Am visat că dormeam şi visam şi doream să mă trezesc şi să mă scol şi îmi căutam de aceea semnul de carte, ca să-l pun. Foarte necăjit pentru că nu-l găseam, m-am trezit.