Certitudinile unui certocrat

Dorin Tudoran a revenit de curând în blogosferă după o absenţă destul de îndelungată.
În lipsa unei actvităţi notabile a duşmanilor săi tradiţionali (Vladimir Tismăneanu tace, Elena Udrea e la pământ, Traian Băsescu s-a descalificat singur) ne scrie câte ceva despre America.

[ ]Ahmad Khan Rahami a fost prins astăzi, luni 19 septembrie. Povestea lui și a familiei sale mă face să mă întreb când va înțelege această țară că generozitatea ei a devenit sinucigașă.[ ]

Există oare vreo şansă, cât de mică, ca autorul, recitind această afirmaţie, să-şi dea seama de ridicolul ei? (Un mic ajutor: Descrieţi, d-le Tudoran, cu cuvintele dvs., toate măsurile necesare pentru ca America să se lepede de generozitate şi să evite sinuciderea.)

Noroc că mai jos relativizează puţin această poziţie tranşantă şi revine prin aceasta la obişnuita sa ambiguitate politică:

[ ]Deocamdată, deosebirea dintre noi și ei este că pe noi ne terorizează încă teama de a nu crea victime colaterale, în vreme ce teroriștii au suprimat ideea de victime, înlocuind-o cu cea de vinovați.
Dar această deosebire probabil că marchează diferența dintre civilizație imperfectă și barbarie perfectă. Dacă dispare această diferență, devenim toți o apă și-un pământ.[ ]

Acest mod ambiguu de a trata lucrurile îl regăsim şi în consideraţiile sale despre campania electorală:

[ ]O ascult pe Hillary Clinton și mă minunez. Îl ascult pe Donald Trump și mă minunez. Sunt atent și la argumentele pătimașilor suporteri ai celor doi candidați. Le înțeleg temerile.
Totuși, ceva nu se leagă, ceva scârție în logica electorală: unii se tem de ce ar putea face Donald Trump, dar le este indiferent ce a făcut Hillary Clinton. Posibilul a devenit mai real decât certitudinea.[ ]

Putem doar bănui, deci, că are simpatii preponderent republicane şi ar prefera să înghită găluşca Trump, dar evită s-o spună. Dar şi logica domniei sale scârţâie: de ce să se teamă lumea de ce a făcut Hillary Clinton? Faptele sunt doar consumate.(Pentru că asta este singura certitudine din această comparaţie.) Chiar dacă nu este cu totul improbabil că va face aceleaşi greşeli şi în viitor (ceea ce este baza reală a temerilor alegătorilor), aceasta rămâne o posibilitate. Iar dacă Trump ar duce la îndeplinire numai un sfert din lucrurile cu care a ameninţat (ceea ce este foarte probabil, pentru că altfel şi-ar pierde credibilitatea), avem o măsură şi pentru cealaltă posibilitate.

PS
Citind comentariile, iau notă cu regret de faptul că prietenul meu Dezideriu Odet Dudaş absentează. Păcat, a devenit, prin merite care pot fi constatate de amândouă părţile, unul din stâlpii blogului CERTOCRAŢIA.
A apărut însă un personaj nou: d-l Eduard, care se pare că suferă de o multiplicare a personalităţii, care-i permite (sub numele de E duard, Ed uard, Edu ard şamd.) să-şi răspundă singur.