Minima Ruralia

Eu povesteam nu ştiu ce, Vera asculta concentrată.
-…pui de găină… ziceam eu.
-Pui de găină? Pui înseamnă ‘Hähnchen’. Ce rost are ‘Hühnerhähnchen’?
-Pui se spune şi la alte animale… vreau să zic la alte fiinţe mici.
-Vezi că o pui de mămăligă cu chestia asta! îşi dădu Stefan cu părerea.
-Stai să-i explic, că altfel o încurci şi mai rău!
-Atunci şi insectele sunt pui?
-Nu ţi-am zis eu c-o pui de mămăligă?
-Pui de mămăligă? Nu înţeleg.
-Hai măi, zău că o încurci. Nu! Nu aşa. Nu mici, voiam să zic tinere! E vorba de animale… fiinţe tinere. Sau de oameni. Pui de om – copil. Pui de leu – leu mic, Löwenbaby. În germană există aproape întotdeauna un cuvânt consacrat cum ar fi de exempu “Welpe”, în româneste se foloseşte locuţiunea “pui de”.
-În afară, bineînţeles, de cazurile în care nu se foloseşte, deoarece există un cuvânt consacrat, ca de exemplu căţel. Uite că şi soră-mea mă trădează! Filologii ăstia nu se lasă până nu despică firul de păr în patru.
-Bineînţeles. Nu poţi să spui, de exemplu “pui de porc” sau “pui de cal”. Adică poţi, da-i cam aiurea, ca să zic asa.
-Eu mă duc să trag un pui de somn! Ăsta-i Stefan, cu gura la urechi.
Uite aşa mi se distrage atenţia şi mi se subminează autoritatea. Impuiază capul bietei fete. Neserioşi. Va trebui să reiau lecţia cu Vera „im Einzelunterricht“.