Minima Ruralia

Se ştie prea bine că nu-i nici o scofală să faci dintr-o casă cocină de porci. Transformarea în sens invers este ceva mai greu de realizat, dar nu imposibilă, nici chiar în România.
Nu credeţi? Vă arăt pur şi simplu, ca şi în reclama pentru pilule de slăbire, situaţia înainte şi după tratament…

Împrejurările au făcut să ajung să repet această experienţă şi în Germania. Punctul de plecare, o fostă fermă de găini, în stare mult mai bună decât grajdul din România, promitea un succes uşor. M-am izbit însă de un obstacol neaşteptat: scara germană. De fapt, m-am izbit în cădere doar de o anumită parte a acestui obstacol… dar hai să nu anticipăm.
În România de pe vremuri, o scară avea posibilităţi foarte modeste, dar juca cinstit. Construită din lemn şi găsindu-se într-o stare de putreziciune inaintată, ea îţi sugera fără echivoc: “Nu urca! Doar vezi că sunt scară!” Iar dacă totuşi făceai asta, se rupea primul sau în cel mai rău caz cel de-al doilea fuştel, astfel încât nu păţei nimic rău. Scara germană, domnilor, nu putrezeşte. Confecţionată din aluminiu strălucitor, ea îţi trezeşte încrederea, te îndeamnă să te urci, te lasă să ajungi până sus şi apoi te răstoarnă cu ticăloşie. Şi nici gând să se rupă, când cazi cu piciorul pe ea. Rezultatul imediat îl puteţi vedea mai jos. (Culoarea verde, la care se face aluzie în titlu, a apărut ceva mai târziu…)

PS
Între timp România a fost invadată (printre altele) şi de scări germane de aluminiu. Să ne păzim cu toţii.