Minima Ruralia

Der Unbekannte blieb am Zaun unter der Eßkastanie stehen, mir direkt gegenüber. Sein Blick streifte die Sträucher, die irgendwann – so Gott will – zu einer hohen und wilden Hecke zusammenwachsen werden: Liguster, Haselnuß, Cornellkirsche, Jasmin, Flieder, Hibiskus. Dann schlenderte er weiter, hielt kurz vor jedem einzelnen Gehölz inne und betrachtete es eingehend. Die Cornellkirsche, die im Moment noch keine Blätter, dafür aber lauter gelbe Blüten hat, berührte er sogar flüchtig. Dann hob er den Blick, um die zwei mächtigen Bäume anzusehen, eine Riesentanne und einen Ahorn, die die Einfahrt zum Hof zu einer Geschicklichkeitsübung machen. Am Hoftor las er aufmerksam die Klingelbeschriftung, betrachtete die Hundehütte (mit der eigenen Hausnummer 4a) und verschwand dann aus meinem Blickfeld.
In Gedanken fing ich mit Hilfe der Heckenschere an, dem Buchsbaum die Gestalt eines Buches zu geben. Einen Titel hatte ich für das Buch noch nicht, aber schon eine Widmung: „Dem unbekannten Leser”.

===

Necunoscutul s-a oprit lângă gard sub castan, drept în faţa mea. Privirea i-a alunecat peste tufele care cândva, dacă dă Domnul, vor creşte împreună şi vor forma un gard viu sălbatic şi înalt: lemn câinesc, alun, corn, iasomie, liliac, hibiscus. Apoi o porni încet mai departe, se opri puţin la fiecare tufă, pe care o examină cu atenţie. A chiar atins fugar cornul, care la ora actuală nu are încă frunze, dar în schimb o droaie de flori galbene. După asta a ridicat privirea spre cei doi copaci masivi, un brad uriaş şi un arţar, care fac ca intrarea cu maşina în curte să fie un exerciţiu de îndemânare. La poartă a citit cu atenţie inscripţia de pe tabloul soneriei, a examinat cuşca câinelui (cu numărul de casă „separat” 4a) şi a dispărut apoi din vedere.
În gând am început, cu ajutorul foarfecii de tăiat gardul viu, să dau unui bănuţ* formă de carte. Un titlu pentru carte nu aveam încă, dar deja o dedicaţie: „Cititorului necunoscut”.

O scenă trăită şi descrisă acum aproape 20 de ani, tot într-o duminică, tot în aprilie, dar în altă ţară. Traducând-o acum în româneşte, găsesc cuvintele neputincioase pentru a descrie un sentiment atât de complex şi de profund. Un moment de magie. (După o furtună puternică, cei doi copaci a trebuit să fie tăiaţi, după cum se vede mai jos…)

* La naiba cu „cimişirul” vostru!