La Bristol, nişte copii admiră opera unui street-artist, probabil Banksy, de pe zidul unei şcoli. (Cine e Banksy? Vă puteţi lămuri un pic aici.)
Revenind la muzică, originalul (în interpretarea lui Bob Dylan) nu l-am găsit pe youtube. Una dintre versiunile mele preferate (Julie Driscoll & Brian Auger), o găsiţi aici. Dar nici cea care urmează nu e deloc de lepădat.
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.
4 Comments
e posibil sa fi fost Bansky, tot el (necreditat oficial) facea o chestie asemanatoare prin 2012, intr-un episod din serialul „Bones”… io ma intreb cat va dura pana vom vedea alta stire in care zidul respectiv va disparea prin pura magie, fiinca rromanii au talent.
Julie Driscoll e minunata, e trist faptul ca nu prea gasesti muzica acelor ani la o calitate similara zilelor noastre – abia apar albumele mari de metal din anii ’80 remastered, dar si la alea e nevoie sa editezi suplimentar.
in schimb, am gasit ceva de exceptie, de la (probabil) cel mai boss de boss al muzicii electronice, la peste 25 de ani de la ultimul album bun, revine cu ceva monumental si modern – doua albume de colaborari cu mari artisti (see Wikipedia):
Electronica 1: The Time Machine (2015)
Electronica 2: The Heart of Noise (2016)
Here’s a sample:
Nu cred că zidul respectiv va dispare prin magie neagră(sau mai bine zis oacheşă), deoarece nu conţine cupru…
Mulţumesc pentru recomandarea muzicală, Jean Michel Jarre este într-adevăr unul dintre cei mai mari „electronişti”.
Pierre Henry îţi spune ceva? Albumul „Ceremony” împreună cu Spooky Tooth? Mare capodoperă ratată… nebunie curată!
wow, am descoperit ceva interesant, indeed. pe Spooky Tooth ii ascultam prin anii ’90, chiar mi-am amintit cu placere de ei anul asta cand am aruncat o cantitate enorma de casete audio, cd-uri si dvd-uri din lipsa de spatiu… dar pe Pierre Henry nu il stiam, asa ca a fost o surpriza sa aflu ca i-a inspirat pe Daft Punk sau pe Fatboy Slim. si un soc total sa constat ca genericul serialului meu preferat de cartoons (care exploreaza genial arta sarcasmului) e o prelucrare dupa el:
Iată o mostră din colaborarea amintită. (Colaborare este poate puţin exagerat, Pierre Henry a furat benzile cu înregistrările comune şi le-a prelucrat după cum l-a tăiat pe el capul.)
Post a Comment