Prin amabilitatea d-lui Mircea Popescu am primit prin 1 2 3 linkuri veşti despre ultimul război din blogosfera româna. La fel cum pe timpul războiului rece Uniunea Sovietică (care în vremea aceea practica una dintre cele mai agresive şi murdare politici externe din istoria omenirii) se simţea înconjurată şi încolţită de duşmani, d-l. Vali Petcu zis Zoso s-a simţit dintr-o dată călcat pe coadă de nişte afirmaţii benigne şi a ripostat în modul său inegalabil, dovedindu-ne că a depăşit faza limbajului fecal prin adoptarea cu succes a limbajului coital. Dar eu zic să-l lăsăm în pace pe Zoso, iar pentru rugămintea asta am două motive. Zoso are după părerea mea şi meritul de a muşca foarte bine (sau rău, după punctul de vedere al fiecăruia) şi foarte rapid. Un diletant incomod, muşcător imparţial. Dacă nu i s-ar fi urcat la cap că e cel mai bun… În altă ordine de idei, confundând ortografia cu sintaxa şi prin multe alte bazaconii de acelaşi gen, Zoso se descalifică actualmente singur cu atâta râvnă încât nu cred că mai merită să ne mai pierdem şi noi timpul cu asta.
Hai să vedem acum ce-i cu sacu’ Popescu. Iată opinia mea “personală şi subiectivă”. Domnia sa e politicos şi când critică, evită vulgarităţile, nu se dă înapoi de la niciun subiect, e harnic şi ne dovedeşte că poate să scrie şi texte ceva mai lungi. Dar, în majoritatea cazurilor, tot diletant rămâne. Ca Zoso, deşi nu calcă în străchini chiar atât de des. Nu muşcă la fel de bine (rău) ca el, dar e la fel de obsedat de ideea de a ajunge cel mai cunoscut blogger român.
Dacă doi diletanţi ajung să conducă statisticile blogurilor româneşti, prin asta ne putem face o părere despre calitatea blogosferei de aici. Cu atât mai mult cu cât la noi mai şi râde hârbul de oala spartă. (Cunosc destul de bine situaţia blogurilor din Germania: sunt mai bune cu cel puţin un ordin de mărime decât cele româneşti. Există acolo mult mai mulţi profesionişti care se implică, scriind fără onorar. Şi diletanţii îşi cunosc mult mai bine lungul nasului.)
Dar totuşi, care diletant e mai bun, mă întrebaţi? Sacu’ sau Pet’cu? Cred că nu prea pot fi comparaţi. Işi are fiecare propria justificare, propria nişă între blogurile româneşti. Cred că amîndoi trebuie mai degrabă contrazişi decât combătuţi. Asta spune în opinia mea totul.
PS
Cred că aţi remarcat că nu mă leg de al treilea blog implicat în acest război, îl cunosc prea puţin. Sper din suflet că autorii săi au depăşit faza germano-infantilă a muzicii Pop (Sandra, Milli Vanilli, Modern Talking, ich kotze gleich!) şi au mai auzit şi de – doar ca să dau un exemplu – Pixies. Sau de Can, dacă e să rămânem la capitolul Krautfresser.
Mai am o speranţă. Că mie n-o să-mi reproşeze nimeni că vreau să fac trafic pe socoteala lui. Nu de altceva, dar prostia asta mă oboseşte.
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
17 Comments
„cu cel puţin un ordin de mărime” … pe scara logaritmica sau liniara ? 😉 daca e sa ne luam dupa economie si societate eu tind sa cred ca este vb de un ordin de marime logaritmic!
Poate că este şi logaritmic, deşi asta nu cred că mai contează prea mult. Pricipalul este după părerea mea să recunoaştem decalajul şi să nu ne mai ascundem după deget.
„Cunosc destul de bine situaţia blogurilor din Germania: sunt mai bune cu cel puţin un ordin de mărime decât cele româneşti”
Acesta fiind un blog romanesc ori unul nemtesc ? 😀
Unde se ia in considerare „galeria ţi-o formezi singur, prin ceea ce scrii şi prin reacţia ta la comentariile altora”.
Se aplica din amele parti, nu ?
*ambele
Acest blog este, fără indoială, 100% românesc. Credeam că-i destul de clară treaba, doar folosim şi diacriticile…
Chestia cu galeria e, după părerea mea, la fel de clară, ne lipsim cu drag unii de alţii.
Mie imi paruse ca ar fi un blog care nu se inscrie in „calitatea blogosferei de aici”.
Sunt sigur ca intelegi ce vreau sa spun.
La fel cum nu mi-a reusit ‘gluma’ cu asta-i un blog romanesc, la fel nu ti-a iesit treaba cu diacriticele, sun asta in conditiile in care niciun este de fapt nici un, macar atat ar trebui sa stie mandrul utilizator de diacritice.
„Chestia cu galeria e, după părerea mea, la fel de clară, ne lipsim cu drag unii de alţii”, la fel cum pe tine te oboseste prostia, pe mine ma irita autosuficienta.
Dar, pana la urma, ai dreptate, ne lipsim cu drag unii de altii, si, de fiecare data cand voi mai avea ocazia sa „profit” de „bulele” si „edictele” tale, mai ales la DeMaio (si sunt convins ca nu i-ai citit reveriile, dar, cred ca te arunci in a face afirmatii deplasate cand vine vorba de el), imi voi aduce aminte ca „galeria ţi-o formezi singur, prin ceea ce scrii şi prin reacţia ta la comentariile altora”.
Hai sa ne intelegem, daca ai fi citit blogul lui DeMaio, mai ales anumite categorii, puteai sa intelegi de ce „Scrii în primul rând pentru tine” e o mare tampenie.
Intradevar, multi scriu in primul rand pentru ei, insa, cei care chiar fac asta, pot sa o faca si intr-un cadru restrans, fara a se pune la dispozitia cititorilor. DeMaio e unul din bloggerii care a raspuns tuturor comentatorilor, care a scris de multe ori pentru a ajuta pe cineva, pentru a schimba ceva. De asta spun ca nu scrie in primul rand pentru el, cel putin pe blog, nu acelasi lucru se intampla si cu cartea la care scrie, acolo da, acolo se poate spune ca scrie in primul rand pentru el.
Dar noa, tu stii mai bine, doar parerea ta conteaza pana la urma …
M-a îngrijorat puţin faptul că faci confuzie între autoironie şi autosuficienţă, dar, în final, când mi-ai dat totuşi deplină dreptate, m-am liniştit.
Hai s-o lăsăm baltă. Toate cele bune.
Mihai, faina asta cu confuzia intre aoutoironie si autosuficienta 😀
Numai bine si tie.
Diletant… cam toti suntem diletanti in ale blogului in schimb astia 2 sunt profesionisti. Caci de bloguri discutam, nu de jurnalism sau literatura. Si nu poti acuma sa compari Can-can cu Adevarul, amandoua ziare, amandoua diferite. Sa las ce cred eu despre Popescu ca as face un comentariu partinitor dar pentru simplul fapt ca el nu refuza dialogul si nu sterge comentariile este cu mult mai demn de respect in comparatie cu Petcu.
Zoso se ocupa insa de altfel de magarii, cum ar fi trolingul si flamingul cu scopul de a discredita adversarii(adica toti cei care ii ameninta statutul de autoritate in domeniu, nu neaparat locul in top) si de a sta in centrul atentiei ca subiect de barfa.
Personal(si am spus-o deschis) nu atac blogul lui Petcu ci felul in care sa autopromoveaza.
e un termen in engleza de-i zice attention whore, adica o persoana in stare sa-si dea chilotii jos in public doar ca sa aiba lumea un motiv sa se uite la ea.
Or toate bune si frumoase, dreptul omului, dar nu pot sa fiu de acord ca felul asta de comportament ar trebui incurajat. De ce sa admitem bascalia la rang de mare arta si duplicitatea la model de succes?
Eu consider că blogurile ţin de jurnalistică. Asta nu înseamnă că nu e loc destul şi pentru diletanţi ca noi, dar cred că blogurile din topul statisticilor ar trebui făcute de profesionişi adevăraţi (vezi Madame Blogary, Vlad Petreanu, Caţavencii, Mihnea Măruţă, Morar&More). Poate că l-am nedreptăţit un pic pe Mircea Popescu, dar consideraţiile mele au fost pur profesionale. (Asta nu pentru că mă consider pe mine însumi un profesionist în ale blogosferei, eu sunt un diletant şi recunosc asta deschis.) Vreau prin asta să spun că am încercat să fac abstracţie de latura umană a problemei, deci să nu-mi pun întrebarea ce fel de om este unul sau altul, ci numai ce realizează fiecare dintre ei pe blog. Păi dacă mi-aş pune întrebarea, pe care dintre ei îl prefer ca prieten, n-aş sta la îndoială nici o secundă. Mircea Popescu este, aşa după cum am mai spus, un om citit, plăcut şi cizelat, pe când celălat nici nu e om, e un strigoi. Ce mă deranjează pe mine la Trilema este comparaţia asta continuă a numărului de cititori, dorinţa de a fi neapărat primul, confruntarea fără rost cu Pet’cu. D-aia m-am răţoit şi eu un pic.
Pai competitia naste valori nu? Sau erau monstrii ca nu mai tin minde din care ideologie am luat conceptul…
Consider ca e o pornire civica mai mult decat o obsesie sora cu narcisismul cum ar parea la prima vedere.
Competiţia cu armele conţinutului poate naşte într-adevăr valori. Competiţia de dragul competiţiei, în mod sigur, nu. Asta-i ca diferenţa dintre concurenţă şi dumping. Dar vezi, astea-s doar păreri de-ale mele. Am spus dintotdeauna că nu am acces la adevărul absolut…
Nu stiu de ce precis dar am impresia ca nu luati in calcul aspectul financiar, destul de atragator dupa un anumit numar de vizitatori pe zi.
Asta-i adevărat, dar pe mine nu m-a interesat de loc această problemă.
Păi de aia suntem noi diletanţi si aştia profesionişti in ale blogaritului pentru ca ei au si oareşce interese financiare, pe cand noi nu.
Asta ca sa găsim şi o definiţie, mai mult sau mai putin comprehensiva la blogărul profesionist vs blogăr diletant.
Din nou, blogăr nu e sinonim cu jurnalist, sunt specii diferite cel putin in arealul mioritic.
Da, probabil, de aceea este
Da, probabil, de aceea este
Cine este? Ce este? De care este?
Post a Comment