Skip to content

Absurdităţi

Aflăm de la editura „Vama Veche” că scriitorul Cutărescu va citi la data de (nu contează), la librăria „Surrogato”, din opera proprie.
Iar ziarul „Adevărul Gol” ne informează că deschide o rubrică nouă: „Cititorii Scriu„.
Nu-i de mirare că lumea o ia razna.

Reformarea puterii legislative din România

Agerpres ne aduce la cunoştinţă că 150 de elevi și studenți tocmai învață în Parlament cum să scrie și să modifice un proiect legislativ.
Părerea mea este că acestă iniţiativă, cu toate că este lăudabilă, nu este suficientă pentru a râni şi arunca dracului afară gunoaiele din Parlament şi Senat. Orice elev, fie el chiar şi repetent, i-ar fi de preferat, de exemplu, lui Şerban Nicolae sau lui Călin Popescu-Tăriceanu. Ba chiar şi un copil de grădiniţă.
Până şi un Legislativ care funcţionează după principiul aleatoriu ar fi mai bun decât ceea ce avem acum. Datul cu banul ne-ar aduce cel puţin şansa de 50% de a nimeri o lege ca lumea, pe când datul banilor, în şi pe prostie, ne-a adus unde suntem acum.
Întrebarea este: cine ia furca în mână? Sau poate mai bine o bombă? (Io m-aş oferi, da-s cam bătrân. Sunt vechi, domnule…)

Moarte urâtă

Se pare că Traian Băsescu a hotărât să se sinucidă ca politician, făcând o „coaliţie cu propria conştiinţă„. Nu ştim exact care dintre organele domniei sale îi găzduieşte „conştiinţa”, dar putem totuşi să afirmăm că aceasta (mă refer la conştiinţă) este în mod evident, ca forţă politică şi partener de coaliţie, contraproductivă.
Îi dorim să moară în curând, pentru că agonia sa politică este de-a dreptul penibilă.

Artă marţială?

Aflăm prin intermediul TVR următoarele:

Alex Florea s-a accidentat pe scena Eurovision. Artistul s-a tăiat la mână în timpul unei mişcări dificile de dans.

Ca să vezi. Nu ştiam că „Yodel It” înseamnă „Dansul Săbiilor”.
Modernitatea prestaţiei va fi, totuşi, asigurată de nişte arme ceva mai noi:

Pe lângă grafica spectaculoasă asigurată de organizatori, pe scenă vor fi şi două tunuri impresionante.

Având în vedere faptul că Rusia nu participă, eu cred că ne puteam permite să apărem pe scenă cu tot scutul de la Deveselu. Uite încă o şansă ratată.

Riscul unui pericol de ameninţare

Pentru cei care nu pricep titlul: iată ceea ce l-a inspirat.

Adevăr şi ficţiune

Este adevărat că nava cu pasageri ovini de origine românească, care a scufundat un vas de spionaj rusesc, se întoarce în România, locul de unde plecase.
Ştirea, potrivit căreia Klaus Iohannis intenţionează să declare mioriţele decedate drept martiri ai neamului şi să le decoreze pe cele rămase în viaţă cu Ordinul Steaua României, s-a dovedit însă a fi un simplu zvon. (Iată cum România, ţinut în care miticul, mioriticul şi miticescul se îmbină cu atâta dezinvoltură, evită, totuşi, blamul suprem.)

Armaggedon

Ştiri „imparţiale”

TVR ne informează despre ultimele isprăvi ale lui Erdogan. Aşa cum se cuvine unui post de televiziune românesc, care nu vrea să-şi atragă cumva asupra sa reprobiul* publicului autohton, ştirea se dă într-un mod… hai să folosesc un eufemism: echivoc. Cititorul care nu se informează din alte surse, nu realizează enormitatea acestei ameniţări adresată Europei. Şi nu realizeeză nici faptul că impoliteţea (Mă Europă! Tu Merkel!) unuia care vrea să înveţe Europa ce înseamnă democraţia şi statul de drept, în timp ce în propria ţară sunt suprimate drepturi cetăţeneşti elementare, este ceva absolut inacceptabil. Sau poate tânjim, noi românii, in subconştientul nostru, la restaurarea suzeranităţii otomane şi nu vrem să ne punem rău cu ‘Stambulul?

* PS
Mi s-a atras atenţia asupra faptului că în limba română nu există cuvântul „reprobiu”. Asta dovedeşte, în ochii mei, odată în plus imperfecţiunea acestei lumi. Adică ai nevoie urgentă de un cuvânt ca să te poţi exprima nuanţat şi trebuie să constaţi că acesta nu există…

O, tempora…

Încă o mare distincţie pentru d-na Nora Iuga: Preşedintele Klaus Iohannis a decorat-o ca pe o mare poetă.
Asta chiar că nu ştiam. Nora Iuga poetă? Eu o ştiam doar traducătoare (execrabilă) din germană şi prozatoare penibilă.
Drept ce se consideră domnia sa însăşi aflăm din propria declaraţie:

“[ ]În Sibiu am fost în primii mei doi ani de învăţământ profesoară de germană. Germana mi-a făcut drum spre lumea cea mare. Deci limba germană, pentru mine, este cea mai profitabilă meserie pe care am învăţat-o.”

Deci doamna în cauză se consideră meseriaşă. Una submediocră, aş adăuga eu, şi asta nu numai pentru că mi-a dovedit în repetate rânduri că posedă doar o germană rudimentară, ci şi pentru faptul că nici cu limba română nu stă mult mai bine, altfel nu ar face afirmaţia tâmpă că o limbă (sau cunoaşterea ei) poate să fie considerată ca o meserie.

Gigel, Ionel, Tudorel şi alte infantilisme

După cum se pare, noul Ministru al Justiţiei (am folosit majusculele din pură politeţe) din România nu prea ia în serios Codul Rutier. Să sperăm că va avea mai mult respect faţă de Codul Penal. Deşi, dacă stau să mă gândesc bine, persoanele care nici măcar nu au avut şansa de a avea un nume adevărat, ca Gheorghe (George), Ion, Tudor (Toader), au tendinţa de a deveni politruci lingăi, astfel încât şansele sunt, pe măsura personalităţii lor, foarte mici.