Skip to content

Scherz / Glumă

Ich habe Sie gewarnt…

===

V-am avertizat…

Constatări

Guvernul şi Preşedintele României dovedesc în aceste vremuri de criză un comportament absolut lipsit de profesionalitate.

Sunt anunţate testări în întreaga capitală după metoda „door to door”, care sunt practic imposibil de realizat, atât din cauza capacităţii limitate de testare, cât şi din considerente de organizare şi logistică. Acest anunţ neavenit duce la demisia Ministrului Sănătăţii într-o perioadă în care o astfel de măsură are un efect psihologic dezastruos.

Preşedintele României anunţă, fără specificări suplimentare, interdicţia de a părăsi domiciliul pentru persoane în vârstă de peste 65 de ani. Acest anunţ pripit este corectat peste noapte cu o cârpeală la fel de pripită a Ordonanţei Militare respective, care permite, în cazuri speciale, părăsirea domiciliului între orele 11:00 şi 13:00. Această dispoziţie a Ordonanţei Nr. 3 nu ţine nici pe departe cont de totalitatea necesităţilor acestui grup social (aprovizionare, tratamente medicale indispensabile, etc.). O nouă cârpeală este anunţată prin Ordonanţa Nr. 4, care acordă acestui grup social mai multă libertate, dar felul în care este redactată această Ordonanţă, fără să fie clar dacă ea înlocuieşte sau doar completează  Ordonanţa Nr. 3, crează în mod inadmisibil confuzie.

Ministrul de Interne, care este, în ultimă instanţă, direct responsabil pentru conţinutul Ordonanţelor, se arată incapabil să gestioneze problema în mod competent. Iar asta nu din lipsă de timp, deoarece găseşte destule resurse pentru a publica Ordinul privind difuzarea obligatorie a imnului României de către forţele de ordine, acţiune populistă, fals patriotică, de natură să deterioreze şi mai mult imaginea României pe plan internaţional.

Demiterea actualului Ministru de Interne şi a celor doi Secretari de Stat, Arafat şi Despescu, care i-au stat acestuia alături când au fost luate ultimile hotărâri, este, după părerea mea, imperioasă.

Preşedintele Iohannis ar fi bine sfătuit, dacă în situaţia descrisă mai sus şi-ar recunoaşte limitele absolut evidente şi ar face apel la personalităţi competente, care posedă realism, simţ pentru urgenţă şi ridicol, precum şi dorinţa sinceră de a se implica în folosul poporului.

Penibilităţi

Chestia cu suportul pentru două steaguri, fixat pe faţada fiecărei case, a apărut încă pe vremea lui Stalin, când „pavoazarea” caselor era, sub ameninţarea unor pedepse draconice, obligatorie. Pe vremea aceea erau impuse drapelele sovietic şi românesc.
Îmi amintesc din acele timpuri cum noi, mama, tata, soră-mea şi cu mine plecaserăm odată cu noaptea-n cap de la Gherla, unde locuiam, la ţară. Nu mai ştiu ce sărbătoare era, poate 7 noiembrie, deoarece trebuia lipită pe geam nu numai poza lui Gh. Gh. Dej, ci şi a lui I. V. Stalin. Şi pentru că nu era permis să laşi casa fără pavoazare, tata a lipit la repezeală cele două portrete pe partea din interior a sticlei unui geam de la stradă, după care am plecat. Vecinii au forţat uşa de la intrare şi au întors sticla geamurilor, care era montată din fericire cu şipcă, deoarece marii conducători fuseseră plasaţi şi lipiţi zdravăn cu capul în jos. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat dacă nu făceau asta, familia noastră fiind oricum considerată reacţionară…
Revenind la suportul de steaguri, obiceiul a rămas, ba chiar s-a răspândit şi mai mult. Străzile din oraşe au devenit defileuri de drapele, şi nu ca-n Franţa doar de ziua naţională, ci tot timpul. Imediat după ce România a fost primită în Uniunea Europeană, steagul românesc a fost însoţit cu mândrie de cel albastru cu stele. Euforia europenismului a cam dispărut, acum flutură unul lângă altul două drapele româneşti, că dacă tot este loc, hai să-l folosim. Dar cum să mai simţi atmosfera de sărbătoare, dacă fâlfâiala este continuă?
Proletcultismul în artă a dispărut la fel de puţin cum au dispărut miliţienii, deşi şi-a schimbat obiectul. Gustul artistic apărut la noi în anii 50 şi perfecţionat pe vremea lui Ceauşescu prin mărirea dozei de ridicol dincolo de limita suportabilităţii, a influenţat mai toate creaţiile de după 90, de la statuia lui Avram Iancu din Cluj, trecând prin toate monumentele bolovănoase ale eroilor de pretutindeni, şi până la Traian cu lupoaica în braţe.
Cu toate că am început să mă obişnuiesc cu fenomenul cotidian de deturnare şi falsificare a patriotismului, tot mai apar evenimente care-mi fac părul măciucă, eu fiind un adept convins al lui Karl Kraus.
Ordinul dat echipajelor Poliţiei şi Jandarmeriei Române de a difuza primele strofe din imnul naţional este unul dintre acestea.
Cât poţi să fii de îngrămădit, ca ministru de interne, ca să emiţi un asemenea ordin ridicol?
Cum poţi să nu-ţi dai seama că acest gest penibil afectează şi mai mult imaginea României în lume? De parcă toate prejudecăţile existente n-ar fi de-ajuns!
Sigur că da, se poate argumenta că un popor care a fost în stare să-şi trădeze şi întineze propria muzică prin manele, care a acceptat corupţia ca pe o a doua natură, nu mai are nimic de pierdut în această privinţă şi îşi merită soarta.
Un politician care gândeşte şi acţionează în acest fel ar trebui trimis (printre altele) la plimbare. Acest lucru probabil nu se va întâmpla. Ceea ce dovedeşte odată în plus că voi, PNL (dar nici cu PMP, UDMR, USR nu mi-e ruşine) nu sunteţi cu nimic mai buni decât – pe drept mult hulitul – PSD. Vă mai miraţi că nu se întorc emigranţii români în ţară?

Invidie

Am dat în spaţiul virtual, cu totul întâmplător, peste o persoană care întreţine (după cum declară ea însăşi, fiindcă sunt gratis…) nu mai puţin de 13 bloguri. Prodigiozitate sau prolixitate? Nu sunt sigur, deoarece pentru o părere fundată ar trebui să le citesc pe toate, iar asta este, din mai multe motive, exclus.
De un lucru sunt însă sigur: mă roade invidia. Eu nu am decât trei, şi mai şi plătesc pentru ele!

PS
Deoarece termenul autoreferenţialitate („self-reference”, „autoréférence” sau „Selbstreferenzialität”) nu există în dicţionarele româneşti, mă mulţumesc cu imaginea de mai jos.

Infiziert / Infectat

Der Coronavirus hat sich nun mit Boris Johnson infiziert, seine Überlebenschancen sind ungewiß… armes kleines Ding!
Spaß beiseite.
Es gibt immer mehr Nachrichten, die sich mit dem Aussehen des Virus befassen bzw. Fantasiebilder zum Besten geben. Es ist durchaus verständlich, wenn sich ungebildete Menschen, wie z.B. der vietnamesische Imbißbesitzer, das possierliche Tierchen als Kugel mit lauter verschieden farbigen Noppen und sonstigen Protuberanzen vorstellen, dass jedoch auch die Medien so etwas bescheuertes glauben, das ist schlicht peinlich. Nein, der Virus sieht nicht so oder wie in der unteren Bildergalerie aus, ihr Banausen, er hat überhaupt keine Farbe, kein Etikett, keine Saugnäpfe und keine Anhängerkupplung. Und auch keinen Korkenzieher, um in die Zellen eindringen zu können. Eine elektronenmikroskopische Aufnahme (siehe unten) ist viel unscheinbarer, aber damit könnt ihr bloß Fachleute beeindrucken und keine Volksverblödung betreiben, nicht wahr?

===

Sărmanul coronavirus s-a infectat acum cu Boris Johnson, şansele sale de supravieţuire sunt indecise, mititelul de el…
Să lăsăm gluma la o parte.
Sunt tot mai multe ştiri care se ocupă cu aspectul virusului sau, mai bine zis, colportează imagini fannteziste de-ale sale. Este foarte de înţeles dacă persoane neinstruite, cum ar fi de exemplu un anume proprietar vietnamez de restaurant, îşi închipuie ghiduşul animăluţ ca pe o biluţă cu multe tentacule şi alte astfel de protuberanţe de diferite culori, dar în momentul în care până şi mass media pare a crede în astfel de baliverne, atunci se depăşeşte limita penibilului. Nu, virusul nu arată aşa  şi nici ca în galeria foto de mai jos, deştepţilor, el nu are nici culoare, nici etichetă, nici ventuze, nici cârlig de remorcare. Şi nici tirbuşon pentru a putea penetra celulele. O imagine obţinută cu ajutorul microscopului electronic (vezi mai jos) este mult mai puţin spectaculară, dar cu asta n-aţi putea impresiona decât specialiştii şi nu îndobitoci poporul, nu-i aşa?

Absolution / Absoluţiune To Go

Ein polnischer Priester bietet Absolution nach dem Drive-in Konzept.

===

Un preot polonez oferă absoluţiunea după sistemul drive-in.

Demisie… prin deces?

Redau integral şi fără nicio modificare textul asociat unei ştiri de la TVR:

Ministrul Sănătății, Victor Costache, și-a dat demisia

Ministrul Sănătății, Victor Cosctahe, și-a dat demisia, a anunțat joi premierul Ludovic Orban. România se află în plină epidemie de infecții cu coronavirus.
Conform surselor precizate, secretarul de stat în Ministerul Sănătății Nelu Tătaru ar urma să preia portofoliul, interimar.
Numărul total al deceselor înregistrate în România la pacienți confirmați cu noul coronavirus ajunge astfel la 17.
Ministrul Sănătăţii, Victor Costache, a declarat miercuri că doreşte implementarea unui program de testare ”inovativ” de tipul celui din Coreea de Sud în care să fie testaţi pentru noul tip de coronavirus toţi cetăţenii din Bucureşti prin metoda door-to-door.

Cred că şi comentariile sunt de prisos.

Bine aţi venit la Electrica…

Locuind în România la ţară, trebuie neapărat să ai numărul de telefon de la Electrica salvat în mobil. Pentru că telefoanele „fixe” au şi ele, în majoritatea cazurilor, nevoie de curent. Utilitatea acestei reguli mi-a fost confirmată azi din nou. Curentul s-a întrerupt pe la zece dimineaţa.
Am sunat.
Şi am auzit:

Bine aţi venit… la… Societatea de Distribuţie… a Energiei Electrice… Transilvania Nord…
Vă informăm că apelul dvs… va fi înregistrat… putând fi… folosit pentru… îmbunătăţirea… serviciului… Vă comunicăm că… puteţi obţine… toate informaţiile despre… întreruperile… aprovizionării cu curent… electric planificate… şi neplanificate prin accesarea saitului dubluvâ* dubluvâ* dubluvâ*…

Aha. Electrica se numeşte acum Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice.
Mă rog, dar… făcând abstracţie de faptul că vocea scremută a persoanei de sex feminin care citeşte îngălat textul de mai sus este cam la fel de plăcută auzului ca zgomotul unei râşniţe, de ce mă ţine de vorbă cu informaţii absurde despre accesarea „saitului dubluvâ*”, în timp ce mobilul meu pierde şi ultimii electroni din acumulator şi prizele sunt moarte?
Fi-ţi-ar dubluvâ*ul al dracului. Ţoapă.

* Sau poate, totuşi dubluvî? Nu sunt chiar sigur…

PS
Era cât p-aci să uit deznodământul. Pe la trei după masa a apărut o maşină cu doi tipi în salopete albastre care au inspectat din mers firele mai mult sau mai puţin întinse între stâlpi. Un pic mai jos de noi era scurt circuit, vântul încurcase două fire care acum se atingeau. Tipii s-au dat jos din maşină şi au început să arunce în ele cu beţe luate dintr-un gard. Trebuie că erau meseriaşi cu experienţă, pentru că după vreo şase-şapte încercări au nimerit şi le-au descurcat…

Wenn Sie mich fragen… / Dacă mă întrebaţi pe mine…

… dann habe ich, obwohl ich zur Risikogrupe der UHUS gehöre, weniger Angst vor der Epidemie als vor den Maßnahmen zu ihrer Eindämmung.

===

… mă tem mai puţin de epidemie, cu toate că aparţin unei grupe de vârstă cu risc ridicat, decât de măsurile luate pentru combaterea ei.

Pandemie

 
Als Reaktion auf die Lemmingitispandemie werde ich ab sofort Social Media gänzlich meiden. Ich gehe freiwillig in die Isolation auf Minima Ruralia, das facebook Konto wird in einer Woche geschlossen.
 
===
 
Ca reacţie la pandemia de lemingită voi evita din acest moment consecvent reţelele sociale. Mă retrag benevol în izolare în bârlogul Minima Ruralia, contul de facebook va fi închis peste o săptămână.