Skip to content

Pretenţie nejustificată

„The sky’s the limit”
Adrian Papahagi îşi însuşeşte această afirmaţie a d-lui Mihail Neamţu, cu care a împărţit recent cerul (chiar dacă acesta a fost doar cerul un pic mai modest al Mănăşturului).
Frumoasă imagine. Eu cred că exagerează, totuşi. În drum spre cer (lăudabilă aspiraţie!) va atinge sigur limita propriei prostii, dacă nu cumva s-a şi lovit deja de ea.

America first!

În SUA, aplicarea principiului „America first” a primit de curând o nouă dimensiune. Se pare că americanii  s-au săturat să tot importe terorism şi au hotărât să promoveze terorismul autohton, intenţie care sprijină, printre altele, industria producătoare de armament şi firmele de pompe funebre.

(Dacă nu ştiaţi, în SUA mor anual 30.000 de oameni din cauza armelor de foc care se găsesc cam în fiecare a doua gospodărie. Asta înseamnă că America îşi permite cam 10 „nine eleven” pe an din resurse proprii, fără ajutorul unor terorişti străini.)

În acelaşi spirit, Trump, sătul de schimbul infantil de replici cu dictatorul nord-coreean, a început să profereze invective şi la adresa unor politicieni americani, ba chiar din propriul partid, pentru a nu priva America de propria genialitate.

Iată un răspuns pe măsură:

It’s a shame the White House has become an adult day care center. Someone obviously missed their shift this morning.

 
şi un comentariu foarte semnificativ la acest răspuns:

Diferenţa dintre România şi Germania

Mi-a fost foarte greu să definesc această cantitate infinitezimală, această imponderabilitate, într-atât se aseamănă cele două societăţi, germană şi română, de-ai zice că sunt gemene!
Iată că am găsit totuşi o mică deosebire, marginală cum este ea, dar poate merită un pic de atenţie: participarea la vot.

Apocalypse revisited

A fost anunţat de curând un nou sfârşit al lumii, singurul lucru incert fiind data exactă. O fi ziua de 23 septembrie 2017, sau mai degrabă cea de 24?
Ba chiar am auzit nişte voci care afirmau că sfârşitul lumii a avut loc deja, atât doar că noi n-am băgat de seamă…
Cât ne priveşte pe noi, numeroşii şi competenţii membri ai redacţiei acestui blog, noi ne menţinem părerea conform căreia omenirea, având în vedere tot ce a ratat ea până acuma, va rata până şi apocalipsa. Asta e sigur. Râmâne doar de văzut (sau, mai bine zis, de aflat prin intermediul propriei pieli), dacă acest lucru poate fi considerat ca o perspectivă optimistă sau nu.

Patriotism à la Karl Kraus

Acest austriac original (ba chiar un pic excentric) ne spune:

Toată viaţa mi-a fost ruşine că sunt austriac şi nu m-am ruşinat niciodată de această ruşine, ştiind că ea este patriotismul mai bun.*

(Continued)

Păruială

Scriind cuvântul de mai sus, mi-am pus deodată întrebarea dacă acesta vine într-adevăr de la „păr”, aşa cum am crezut dintotdeauna, sau de la „par”. (Pentru cei mai tineri dintre noi, care nu cunosc diferenţa dintre „par” şi „păr”, o explicaţie: parul este, de obicei, ceva mai gros. Excepţie fac doar cazurile când este chiar mai subţire.)
Să revenim însă la subiect. (Continued)

TVR şi democraţia

Azi fiind ziua internaţională a democraţiei, lucru de formă celebrat şi de TVR, mi-am adus aminte de un articol mai vechi găsit tot pe pagina de internet a acestui post de televiziune.
O fi bună şi ea la ceva, democraţia asta, atât doar că ne cam şubrezeşte podurile. (Ca să nu mai vorbim de faptul că ne-a distrus industria şi agricultura. Da’ moravurile?)

Cluster & Eno

Performanţă

Traversarea Dunării înot poate părea un lucru facil, dacă ne gândim că unii traversează în acest fel chiar Atlanticul. Agramaţii de la TVR vorbesc însă despre „traversarea Dunării de la izvoare până la vărsarea în mare”, ceea ce este, bineînţeles, o performanţă. Nu numai una sportivă, ci şi lingvistică.

Satisfacţie

Slovacia şi Ungaria au eşuat în încercarea de a evita primirea unei cote obligatorii de refugiaţi.
Vă mai amintiţi noţiunea de „solidaritate flexibilă„?