Skip to content

„Aktive” Solidarität / Solidaritate „activă”

49 Flüchtlinge, die im Mittelmeer gerettet wurden und auf deutschen Rettungsschiffen unter unbeschreiblichen Bedingungen ausharren mußten, dürfen endlich ans Land. Die Euforie der EU Behörden kennt keine Grenzen: sie reden sogar von einer „aktiven” Solidarität der 8 Länder (Ungarn, die Slowakei, Tschechien und  Polen waren selbstverständlich nicht dabei!), die sich bereit erklärt haben, diese Horde von Invasoren aufzunehmen.
Es gibt keine „aktive” Solidarität, ihr Hohlköpfe. Es gibt auch keine „flexible” Solidarität, wie der große Verfechter der Menschenrechte und Humanist Orban es formuliert hat. Die echte Solidarität schert sich einen Dreck um euren Euphemismen. Wir sehen uns beim Jüngsten Gericht wieder!

PS
Rumänien befindet sich auch zwischen den 8 großzügigen Aufnehmerländern. Das macht sich gut, wenn man gerade die Präsidentschaft der EU für 6 Monate ausüben darf. Es ist nur so, dass der einzige Aufgenommene nach Vaslui, in die Moldau, geschickt wird, wo es ihm etwa so was ähnliches blüht wie im deutschen Hoyerswerda.

===

49 de refugiaţi care au fost salvaţi în Marea Mediterană şi care erau sechestraţi în condiţii de nedescris pe vasele de salvare germane, au în sfârşit dreptul de a debarca. Euforia instanţelor UE nu cunoaşte margini: ele vorbesc chiar despre o solidaritate „activă” a celor 8 ţări (Ungaria, Slovacia, Cehia şi Polonia nu se află, bineînţeles, printre ele!), care s-au arătat dispuse să preia această hoardă de invadatori.
Nu există nicio solidaritate „activă”, capete de lemn ce sunteţi. Nu există nici soldaritatea „flexibilă”, formulată de marele apărător al drepturilor omului şi umanist Orban. Solidaritatea adevărată nu dă doi bani pe eufemismele voastre. Ne revedem în Ziua de Apoi!

PS
Şi România se află printre cei 8 generoşi primitori. Asta arată bine, dacă tocmai ai dreptul să exerciţi Preşedinţia UE pentru 6 luni. Atât doar că unicul refugiat primit va fi trimis în Moldova, la Vaslui, unde se va putea aştepta la ceva asemănător cu ceea ce se cunoaşte din localitatea germană Hoyerswerda.

 

Pauză

Anunţăm o pauză de durată incertă din motive de greaţă. (Chestie care nu are nimic de-a face nici cu mâncarea, nici cu băutura.)

Un nou curent ideologic

D-l Adrian Papahagi, fost viitor politician şi viitor fost intelectual (îşi dă toată osteneala), ne explică, odată în plus, care este cauza tuturor relelor de pe acestă lume. (Conştiinţa faptului că te afli în posesia adevărului absolut trebuie să fie, între noi fie vorba, un sentiment înălţător.)
Considerând grămada de -isme (consacrate sau ad-hoc inventate) pe care le foloseşte în aşa-zisele sale argumente, mă simt şi eu obligat să adaug unul.
Ăstea-s behăisme, domnule.

Jumătăţi de măsură

Ministrul Eugen Teodorovici propune limitarea dreptului la muncă în străinătate la 5 ani.
Considerăm această propunere ca o slabă încercare de a remedia situaţia actuală din România, unde din ce în ce mai puţini cetăţeni ai ţării sunt dispuşi să muncească aici.
Reintroducerea criteriilor comuniste de acordare a vizelor (protecţie politică, apartenenţa la partidul unic, originea sănătoasă, sechestrarea familiei şamd.), precum şi emiterea ordinului de tragere la graniţă ar rezolva problema în mod sigur.

Când absurdul devine ridicol

Fără să se lase impresionată de numeroasele momente penibile ale campaniei mediale „Du bist Deutschland” din 2006 (vezi mai jos cum era văzut adesea logo-ul), TVR a lansat campania #EuSuntRomânia.
Dacă iniţiatorii campaniei germane măcar încercau să te convingă (uneori chiar prin argumente!), de faptul că „tu eşti Germania”, TVR pleacă de la premiza că orice român trebuie să fie mândru pentru darul divin care i-a fost acordat, şi trebuie doar să ne spună de ce.
Ce poţi să faci, la atâta tâmpenie adunată grămadă, care se alătură balivernelor infestate de dacopatie? Să protestezi? Păi, eu am protestat deja.
Să vă ia dracul cu neaoşismele voastre, vă lipseşte simţul ridicolului şi faceţi ţara de râsul lumii. Idioţilor.

Din rahat, bici

Cu toate că reciclarea deşeurilor din România este, ca să folosim un eufemism, deficitară, iată că mai întâlnim şi exemple pozitive. Gunoaiele dintr-un guvern anterior sau din cel actual, care au fost declarate neperformante, sunt refolosite în remanierea de ieri.
Un lucru e sigur: chiar dacă noua echipă, aşa cum este de aşteptat, va da greş pe linie profesională, rezultatele ei olfactive vor fi, fără nicio îndoilală, remarcabile.

Protecţia manualelor şcolare

Trebuie să fii cam tâmpit să tragi cu arma într-un ghiozdan.

Pe scurt…

D-l Marius Mistreţu se raliază la opinia negaţioniştilor ecologici de calibrul unui Emil Borcean (vezi de exemplu aici) comiţând pe platforma O, Ziarul meu un articolaş cu titlul foarte semnificativ „Despre așa-zisa înălțare a cotelor oceanului planetar”.
Sigur că da. Pentru cineva care consideră, de exemplu, că pământul este plat, lucrurile sunt simple. Aşa-zisul surplus de apă provenit din aşa-zisa topire a gheţarilor se scurge peste margini.
Articolul se încheie cu recomandarea:

Pe scurt, nu vă fie frică!

Pe scurt, părerea mea este că aşa-zisul mistreţ este de fapt un bizon deghizat, sau, în cel mai bun caz, vreo altă bovină dotată cu o putere de înţelegere similară.

Mare-i grădina Ta, Doamne!

Ideea care se hurduca de o vreme în creierul său bolovănos a reuşit, în fine, să iasă la iveală. Un pic cam stropşită, da mă rog, asta-i viaţa într-un concasor:

Mie îmi este foarte greu să cred că omul, un mecanism, o maşinărie atât de complexă, se trage din maimuţă. Eu nu accept aşa o idee oricât de logică pe undeva ar părea această teorie evoluţionistă. Este o teorie a lumilor paralele, care spune că noi am veni din viitor. Mie îmi sună mai interesant această idee, că noi venim dintr-o lume paralelă din viitor.

Aha. Şi în lumea asta paralelă oare cum vom fi apărut, noi, oamenii? Tot din viitor? Din altă lume paralelă? Dar în cealaltă lume paralelă oare cum vom fi… tu chiar vorbeşti serios, găgăuţă?

Modernitate

Postul TV clujean NCN, pe a cărui pagină de facebook am nimerit întâmplător acum vreo câteva săptămâni, a introdus de curând prezentatori de ştiri virtuali (adică roboţi) şi întreba pe atunci care este părerea spectatorilor despre această tehnică modernă.
Fiind asta o chestiune care ţine de cele ce nu reuşesc să mă preocupe decât într-un moment de plictiseală acută, nu m-am obosit atunci să-mi spun părerea. Azi dimineaţa însă, mi-am reamintit episodul şi plictiseala a învins oboseala.
Toată povestea îmi aminteşte oarecum de istoria apariţiei ketchup-ului.
Agricultorii americani, care au selecţionat roşiile după criteriile productivitate, aspect şi rezistenţă la transport, au eliminat prin aceasta aproape complet gustul acestora, astfel încât sosul de roşii devenise fad. Adaosul de zahăr, oţet şi mirodenii a rezolvat problema, cel puţin din punct de vedere comercial, deoarece consumatorul de rând înghite orice.
Bineînţeles că analogia nu este chiar perfectă. Dacă criteriile după care s-a ghidat industria agrară sunt foarte clare, mi-e greu să afirm acelaşi lucru în cazul descris la NCN, pe care-l consider un moft.
Apropo: La prezentatorii roboţi ai NCN ar trebui modificată, dacă e să fim consecvenţi, şi vocea, care mie mi se pare încă mult prea asemănătoare cu a oamenilor în carne şi oase…