Se pare că noi românii iubim munca la nebunie. N-am văzut în nici o altă ţară atâţia spectatori ai actului productiv ca la noi. Cum începe unul să lucreze, apar cel puţin patru care privesc, fascinaţi.
Iată motivul principal pentru care se scrie cam rar pe acest blog: eu sunt ocupat cu tot felul de construcţii. Iar ceilalţi membri ai redacţiei hibernează încă…
La München, după îmbarcarea în avionul companiei Lufthansa spre Cluj, mi-am căutat locul, pe care l-am găsit însă ocupat de un individ de vreo patruzeci de ani. În timp ce-mi puneam jacheta în compartimentul pentru bagaje, i-am spus: “Sie sitzen auf meinem Platz. Sie können aber von mir aus sitzen bleiben, wenn’s Ihnen daran liegt.*” Nici o reacţie. I-am repetat toată chestia pe româneşte, arătându-i în acelaşi timp cuponul de la cartela de îmbarcare. Nici o reacţie. N-aveam nici un chef să mai încerc şi-n alte limbi. (Continued)
Sonntag, Februar 28, 2010
Hai să vă arăt ce am găsit eu mai dăunăzi în butoiul pentru apă de ploaie. Vera ar fi spus probabil (dacă ar fi fost aici) “Uite stropitoaica înţegată!” (Cuvântul “stropitoaică” l-a folosit într-adevăr, “înţegată” fiind doar o slabă analogie la “franzuleţe”.)
Cele mai multe femei se simt atrase de bărbaţi. Această dovadă de prost gust ar trebui să ne dea de gândit, nouă, bărbaţilor.
Donnerstag, Februar 4, 2010
Stimate d-le Primar,
soţia mea, Vera Kreutzberger, a făcut în ultimii doi ani câteva sesizări şi sugestii cu privire la situaţia generală din satul Bălceşti, care v-au fost adresate direct.
Doresc să mă refer azi la două dintre faptele amintite de dânsa, care, în mod evident, nu au avut ecoul la care ne-am aşteptat, atât noi cât şi ceilalţi locuitori ai satului. (Continued)
Mittwoch, Februar 3, 2010
Vecinătate nedorită
Ceea ce, la o primă şi fugitivă privire prin fereastra unui avion, undeva deasupra Austriei, pare să fie un loc de parcare, se dovedeşte la o cercetare mai atentă a fi cimitir. Această asemănare are pentru unii oameni un sens mai adânc. După ce le-a venit sorocul, aşteaptă cu răbdare, aliniaţi rânduri-rânduri, să fie din nou treziţi la viaţă şi puşi în mişcare de o fiinţă divină.
Eu vreu să fiu incinerat…
Dienstag, Februar 2, 2010
Dublul meu tiz Neamţu Ţiganu adresează în ultimul său articol de pe blog un aspect foarte important al vieţii sociale moderne, şi anume definiţia şi modul de percepţie a noţiunii de masculinitate. Păcat însă, că meritul de a aborda un subiect atât de actual, este umbrit de maniera neştiinţifică în care îl tratează. Consider că o intervenţie energică îndreptată împotriva diletantismului manifestat de d-l Neamţu Ţiganu şi, implicit, în favoarea clarificării contextului sociologic aferent, este absolut necesară. (Continued)
Iar mă leg de evz.
Titlul articolului trezeşte… hm… hai să zicem curiozitatea cititorului. Promisiuni deşarte. Cu onestitate rară, d-l Andrei Călin îi taie avântul de la bun început:
[ ] Glad Bugariu este un nume care românilor nu le spune nimic. [ ]
Remedierea acestei situaţii, se impune, bineînţeles, de la sine. Autorul se străduie (şi reuşeşte pe deplin) să atingă acest scop atât prin textul său dens şi informativ,
[ ] “Experienţa avută la modesta echipă Şoimii Sibiu, din liga a IV-a, l-a trimis însă înapoi în America.” [ ]
cât şi, în special, prin imaginile alese, dintre care două sunt chiar cu femei.
Nu ne rămâne decât să-i mulţumim pentru informaţii. Să sperăm că această ştire importantă va fi preluată şi dezbătută în următoarele zile de toate posturile româneşti de televiziune.
Descriind apocalipsa, d-l Mirel Axinte se apropie foarte mult de adevăr, fără ca să-l poată totuşi atinge:
“Sfârşitul lumii
Nu va veni în urma vreunui război nuclear, a topirii gheţarilor, încălzirii globale sau ciocnirii cu nu ştiu ce meteorit. Nu avem noi norocul ăsta. Va fi o moarte lentă, prin sufocare şi plictiseală. [ ]“
Frumos text. Dar adevărul e mult mai simplu:
“Apocalipsa
După tot ce a ratat omenirea până acum, pariez pe oricât că ea va rata cumva şi sfârşitul lumii.”
Las la aprecierea d-vs. dacă această perspectivă este mai optimistă sau nu. În orice caz, dacă nu vă convine, reveniţi altădată, mai am şi altele. (Continued)