Skip to content

Despre târfe (politice)

Probabil ca răsplată pentru faptul că ambasada maghiară (şi marea majoritate a populaţiei maghiare de la noi din ţară) boicotează fără jenă orice sărbătorire a Unirii Transilvaniei cu România, maghiarii din România primesc, printre multe altele, dreptul de a sărbători ziua de 15 iunie (ziua naţională a Ungariei) ca zi a maghiarilor din România.
Nu, nu sunt câtuşi de puţin naţionalist. Naţionalismul îmi produce scârbă. Indiferent din ce parte vine. La fel şi târfele, de orice fel or fi ele.

Dumnezeu’ şi peneleu’

Iată cum proaspăt alesul Preşedinte al PNL calcă în străchini încă de la început:

„Duminica este zi de odihnă de la Dumnezeu. (…) Nu vom participa. Noi avem în cursul zilei de mâine* etapa a doua a alegerii conducerii naționale, alegerea Biroului Politic. După alegerea Biroului Politic voi convoca Biroul Politic luni pentru a hotărî care este poziția oficială a PNL față de grava criză în care se află România datorită majorității parlamentare”
* acest mâine fiind, între noi fie vorba, tot duminică

Bineînţeles că această tâmpenie mică păleşte în faţa tuturor minciunilor şi a inepţiilor cu care ne fericesc politicienii români.
Dar eu mă întreb totuşi: poate cineva, care nu este în stare să conducă o maşină fără să provoace accidente în lanţ, să conducă un partid, sau – doamne fereşte! – o întreagă ţară?

Absurdităţi

Aflăm de la editura „Vama Veche” că scriitorul Cutărescu va citi la data de (nu contează), la librăria „Surrogato”, din opera proprie.
Iar ziarul „Adevărul Gol” ne informează că deschide o rubrică nouă: „Cititorii Scriu„.
Nu-i de mirare că lumea o ia razna.

Reformarea puterii legislative din România

Agerpres ne aduce la cunoştinţă că 150 de elevi și studenți tocmai învață în Parlament cum să scrie și să modifice un proiect legislativ.
Părerea mea este că acestă iniţiativă, cu toate că este lăudabilă, nu este suficientă pentru a râni şi arunca dracului afară gunoaiele din Parlament şi Senat. Orice elev, fie el chiar şi repetent, i-ar fi de preferat, de exemplu, lui Şerban Nicolae sau lui Călin Popescu-Tăriceanu. Ba chiar şi un copil de grădiniţă.
Până şi un Legislativ care funcţionează după principiul aleatoriu ar fi mai bun decât ceea ce avem acum. Datul cu banul ne-ar aduce cel puţin şansa de 50% de a nimeri o lege ca lumea, pe când datul banilor, în şi pe prostie, ne-a adus unde suntem acum.
Întrebarea este: cine ia furca în mână? Sau poate mai bine o bombă? (Io m-aş oferi, da-s cam bătrân. Sunt vechi, domnule…)

Moarte urâtă

Se pare că Traian Băsescu a hotărât să se sinucidă ca politician, făcând o „coaliţie cu propria conştiinţă„. Nu ştim exact care dintre organele domniei sale îi găzduieşte „conştiinţa”, dar putem totuşi să afirmăm că aceasta (mă refer la conştiinţă) este în mod evident, ca forţă politică şi partener de coaliţie, contraproductivă.
Îi dorim să moară în curând, pentru că agonia sa politică este de-a dreptul penibilă.

Artă marţială?

Aflăm prin intermediul TVR următoarele:

Alex Florea s-a accidentat pe scena Eurovision. Artistul s-a tăiat la mână în timpul unei mişcări dificile de dans.

Ca să vezi. Nu ştiam că „Yodel It” înseamnă „Dansul Săbiilor”.
Modernitatea prestaţiei va fi, totuşi, asigurată de nişte arme ceva mai noi:

Pe lângă grafica spectaculoasă asigurată de organizatori, pe scenă vor fi şi două tunuri impresionante.

Având în vedere faptul că Rusia nu participă, eu cred că ne puteam permite să apărem pe scenă cu tot scutul de la Deveselu. Uite încă o şansă ratată.

Riscul unui pericol de ameninţare

Pentru cei care nu pricep titlul: iată ceea ce l-a inspirat.

Adevăr şi ficţiune

Este adevărat că nava cu pasageri ovini de origine românească, care a scufundat un vas de spionaj rusesc, se întoarce în România, locul de unde plecase.
Ştirea, potrivit căreia Klaus Iohannis intenţionează să declare mioriţele decedate drept martiri ai neamului şi să le decoreze pe cele rămase în viaţă cu Ordinul Steaua României, s-a dovedit însă a fi un simplu zvon. (Iată cum România, ţinut în care miticul, mioriticul şi miticescul se îmbină cu atâta dezinvoltură, evită, totuşi, blamul suprem.)

Armaggedon

Ştiri „imparţiale”

TVR ne informează despre ultimele isprăvi ale lui Erdogan. Aşa cum se cuvine unui post de televiziune românesc, care nu vrea să-şi atragă cumva asupra sa reprobiul* publicului autohton, ştirea se dă într-un mod… hai să folosesc un eufemism: echivoc. Cititorul care nu se informează din alte surse, nu realizează enormitatea acestei ameniţări adresată Europei. Şi nu realizeeză nici faptul că impoliteţea (Mă Europă! Tu Merkel!) unuia care vrea să înveţe Europa ce înseamnă democraţia şi statul de drept, în timp ce în propria ţară sunt suprimate drepturi cetăţeneşti elementare, este ceva absolut inacceptabil. Sau poate tânjim, noi românii, in subconştientul nostru, la restaurarea suzeranităţii otomane şi nu vrem să ne punem rău cu ‘Stambulul?

* PS
Mi s-a atras atenţia asupra faptului că în limba română nu există cuvântul „reprobiu”. Asta dovedeşte, în ochii mei, odată în plus imperfecţiunea acestei lumi. Adică ai nevoie urgentă de un cuvânt ca să te poţi exprima nuanţat şi trebuie să constaţi că acesta nu există…