Minima Ruralia

Motto: Die Unbekümmertheit des Dilettanten kann nie die Professionalität aufwiegen, sagen die Profis. Das muß sie auch nicht, Gott sei gedankt, sagen wir Dilettanten.

Impresia mea este că o mare parte din indignarea generală care a apărut după acordarea premiului Nobel pentru literatură 2016 se bazează pe faptul că Bob Dylan nu este un poet (sau scriitor) “autentic” (adică adevărat), fapt care este, cel puţin în parte, adevărat. Pentru scriitorii consacraţi, Bob Dylan este un diletant, ceea ce este iarăşi, cel puţin în parte, adevărat. Genul literar “songwriter” (denumire, de fapt, improprie) este considerat mai degrabă subcultură, ceea ce nu este însă, după părerea mea, adevărat, ci o judecată prea aspră. Adevărat grăit-am. Cred eu.
În acest context, aş avea de adăugat câteva lucruri.
În primul rând, ar trebui să facem o comparaţie între Bob Dylan şi numeroşi laureaţi ai premiului Nobel care nu au meritat această distincţie. Nu vreau să dau nume, dar sunt sigur că aceasă comparaţie n-ar fi în detrimentul lui Dylan. Sigur că asta nu constituie o scuză pentru faptul că acest premiu a fost acordat, de fapt, pentru merite (excepţionale) la o categorie artistică inexistentă pe lista Comisiei Nobel, dar mă intrigă faptul că în alte cazuri, mult mai strigătoare la cer, indignarea generală nu s-a făcut auzită.
Mă deranjează şi reacţia unora dintre aspiranţii noştri la acest premiu, cum ar fi cea a lui Mircea Cărtărescu, care scrie tot felul de comentarii distrugătoare, pe care apoi le şterge ca să afirme dintr-odată contrariul. De tăcerea asurzitoare a celorlalţi nici nu mai vorbesc…
Bizonul literar Manolescu îşi exprimă însă opinia cu obişnuita-i delicateţe:

E o mizerie. Bob Dylan e un textier de mâna a doua.

Bine că măcar n-a spus şi: „Cine e acest Bob Dylan? Că eu nu l-am debutat.”
Iar silfida berlineză Alina Mungiu-Pippidi o propune chiar, într-un articol din care nu prea înţelegi nimic, pe Ada Milea pentru acest premiu.
Hai să-i dau, în mod excepţional, dreptate lui Dorin Tudoran, care comentează „Ce Dumnezeu, chiar suntem terorizați de destinul nostru de florin salam?”

PS

M-a interesat (din motive personale) şi părerea scriitorului german de origine maghiară Martin von Arndt în legătură cu cauza de mai sus, despre care ştiam doar că nu apreciază deloc muzica lui Dylan. Titlul articolului său de pe facebook spune totul: „Bob Dylan. Ein Herrenwitz der Nobelpreis-Jury?”