Skip to content

Ende einer Pandemie / Sfârşitul unei pandemii

Man redet immer häufiger von einem „sozialen” (im Gegensatz zum medizinischen) Ende der Pandemien: die Gesellschaft hat auf einmal keine Lust mehr, „das Theater” mitzumachen und arrangiert sich mit der Krankheit. Das ist eigentlich gar kein richtiges Ende, sondern ähnelt vielmehr der „Heilung” durch den Psychiater: man bleibt ein (sagen wir mal) Bettnässer, aber das stört einen nicht mehr. Geheilt? Von wegen.
Die Beispiele, die als Argument für die idiotische These „Die Pandemie endet, wenn wir sie für tot erklären” angeführt werden (wie z.B. das Ende der Spanischen Grippe), sind nicht zutreffend. Der Erreger selbst hatte keine Lust mehr und ist zu einer harmloseren Version mutiert… oder eine andere objective Änderung hat die Infektionskette durchbrochen.
Ein rein „soziales Ende” einer Pandemie ist eigentlich etwas zutiefst asoziales. Die Spaßgesellschaft sieht sich um ihren Spaß beraubt und streubt sich dagegen. Der einzelne Mensch glaubt, dass er verschont bleiben wird und die Tatsache, dass sein Spaß das Leben anderer kosten kann, wird verdrängt. Das ganze Gerede um Einschränkungen der persönlichen Freiheit und „Ende der Demokratie” ist, verglichen mit der Situation in einer Diktatur, schlicht lachhaft.
Man muß kein blindes Vertrauen in das System haben. Politiker sind häufig stümperhafte Gesellen, Epidemiologen können auch irren. Sich jedoch anzumaßen, alles selbst besser wissen und machen zu können, nur weil man Geschichte in der Schule gehabt hat und auch mal ein medizinisches Buch gelesen hat, ist schlicht bescheuert.

===

Se vorbeşte din ce în ce mai des despre un sfârşit „social” (în contrast cu cel medical) al unei pandemii: societatea s-a plictisit de „bâlci” şi vrea să se aranjeze cu molima. Aceasta nu este însă în nici un caz un sfârşit real, ci se aseamănă mai degrabă cu acea vindecare pe care o oferă un psihiatru: rămâi în continuare cu (hai să zicem) meteahna făcutului în pat, dar asta nu te mai deranjează. Vindecat? Aiurea.
Exemplele care se aduc în sprijinul afirmaţiei idioate „pandemia se termină când o declarăm noi moartă” (cum ar fi încetarea gripei spaniole) nu sunt valide. Agentul patogen însuşi s-a plictisit şi a suferit o mutaţie spre o tulpină mai puţin agresivă… sau o altă modificare obiectivă a dus la întreruperea lanţului de infecţii.
Un sfârşit exclusiv „social” al unei pandemii este de fapt ceva profund asocial. Societatea hedonistă se simte dintr-o dată privată de plăcerile ei şi se revoltă. Individul crede că el personal va fi scutit, iar faptul că plăcerea sa poate costa viaţa altora, este refulat. Toată pălăvrăgeala despre îngrădirea libertăţilor personale şi „moartea democraţiei” este, comparată cu situaţia dintr-o dictatură, pur şi simplu ridicolă. 
Nu trebuie să ai încredere oarbă în sistem. Politicienii sunt adesea nişte ageamii, epidemiologii pot şi ei să se înşele. Dar autosuficienţa de a considera că ştii şi poţi face totul mai bine, doar pentru că ai învăţat istorie în şcoală şi ai răsfoit un manual de medicină, este o absolută tâmpenie.

People gather at the Victory Column as they attend a protest rally in Berlin, Germany, Saturday, Aug. 29, 2020 against new coronavirus restrictions in Germany. Police in Berlin have requested thousands of reinforcements from other parts of Germany to cope with planned protests at the weekend by people opposed to coronavirus restrictions. (AP Photo/Michael Sohn)

9 Comments

  1. Diana wrote:

    Așa o fi, ca prea o spui cu foc. 😉
    Munca nu e, neapărat, o plăcere pentru toți – milioane de oameni (în toată lumea) au rămas fără un loc de munca. Pentru a fi toată lumea (ce utopie!) în siguranța bolnavii cronici sunt aproape neglijati. Și, da! Tinerii vor să se distreze, vor sa „socializeze” – e o etapa care trebuie (accentuez) parcursa – întreabă psihologii de ce (sau psihiatri). La fel și în cazul copiilor (la persoanele cu autism sau alte probleme de gen sa nu cumva sa te gândești).

    miercuri, septembrie 30, 2020 at 17:56 | Permalink
  2. Diana wrote:

    Un tratat de medicina îți spune cum se manifesta și coronavirusul – dar sa zicem ca suntem idioți cu juma de creier și înțelegem greșit. Atunci: de ce specialisti în domeniul epidemiologiei, virusologiei s.a. afirma și altfel decât cei care apar la tv (oriunde) cel mai mult? Sunt mai prost pregătiți?
    Pandemia se termina când vor oamenii nu în sensul ca virusul le spune „pa-pa”, ci în sensul „asta e; ce-o fi o fi”.

    miercuri, septembrie 30, 2020 at 18:01 | Permalink
  3. Diana wrote:

    Oamenii au dreptul să fie protejati (sa se protejeze) împotriva bolii. Cei care se simt în siguranța (protejati) fără măsurile de restrictie și limitarea unor drepturi (nu libertăți!) nu au dreptul sa aleaga ce cred ca e mai bine pentru ei? Dreptul la munca, intre altele, nu este o libertate personala și nici dreptul la ocrotirea sănătății.
    Ceea ce este just / corect pentru unii poate fi injust / incorect pentru alții.

    miercuri, septembrie 30, 2020 at 18:06 | Permalink
  4. Mihai wrote:

    Am reţinut din comentariile tale câteva puncte şi încerc să răspund după cum le-am înţeles.
    Dreptul la muncă este, de fapt, o farsă, deoarece nu există stat pe lumea asta care să-l respecte. În afară de asta, nu văd nicio legătură cu ce am scris eu. Măsurile restrictive din timpul unei pandemii, care afectează situaţia locurilor de muncă, trebuie însoţite de măsuri care să compenseze acest lucru. Dacă asta nu se face sau nu se face destul de bine, este trist, dar nu pune sub semnul întrebării necesitatea restricţiilor.
    Situaţia bolnavilor cronici, care s-a agravat în timpul pandemiei, este un rezultat al situaţiei dezastruoase a sistemului sanitar de la noi şi din alte ţări. Medicii care refuză tratamente în astfel de cazuri sunt fie suprasolicitaţi şi depăşiţi de evenimente, fie mânaţi de frică. Asta nu are însă nicio legătură directă cu restricţiile impuse de pandemie, ba dimpotrivă, în lipsa acestor restricţii fenomenul va lua amploare şi mai mare, din cauza imposibilităţii sistemului sanitar de a acţiona în mod corespunzător.
    Distracţia pentru copii şi tineri (dar şi pentru adulţi) nu am pus-o în totalitate sub semnul întrebării. Dar hoardele de turişti de pe plajele şi pajiştile noastre, care bântuie fără nicio consideraţie pentru nimeni şi nimic, sau suporterii de fotbal care participă la încăierările obişnuite, nu sunt fenomene absolut necesare în dezvoltarea spirituală a nimănui, în afară de cazul când vrem să creăm un popor de mârlani.
    Epidemiologii au păreri diferite? Sigur că da. Vom găsi întotdeauna aşa zişi experţi, care, dintr-un motiv sau altul, vor emite păreri contrare la ceea ce este aproape unanim acceptat. Modificările climatice sunt şi ele contestate de o droaie de „experţi”. Sistemul (statul sau comunitatea de state) trebuie să-şi facă o părere despre asta iar noi, oamenii de rând, trebuie să respectăm cât de cât măsurile luate.
    Ultimul tău punct îl redau textual:
    „Cei care se simt în siguranța (protejati) fără măsurile de restrictie și limitarea unor drepturi (nu libertăți!) nu au dreptul sa aleaga ce cred ca e mai bine pentru ei?”
    NU! Un NU hotărât. Asta înseamnă anarhie.

    joi, octombrie 1, 2020 at 7:07 | Permalink
  5. Diana wrote:

    Iti multumesc pentru comentariu. Te rog să mă ierit că-ți monopolizez spațiul pe blog. 🙂
    Masurile de protectie / restrictiile nu le-am contestat – departe de mine acest gand. Dar: cât timp cel care se simte vulnerabil își poarta masca pericolul de a se contamina e destul de mic, având în vedere ca nu prea stranuta/tusesc/vorbesc în gura lor necunoscutii care nu au masca. Ma refer în special la cei care chiar nu pot purta masca – sunt unul dintre ei, și, totuși, ma chinui cu o eșarfa unde masca e obligatorie pentru a nu criza mai rău pe cei speriați și pentru a nu-mi strica ziua vreunul care vrea să se bage în seama.
    Ni se tot spune ca situația aceasta va dura 2-3 ani… Coincidenta sau ba: tot cam pe atunci vor termina de lansat satelitii în „ionosfera” și de făcut probele necesare, timp în care trebuie ca cerul să fie liber de avioane civile. Nu afirm ca este o legătura! 😉 Remarc numai coincidenta.

    joi, octombrie 1, 2020 at 12:14 | Permalink
  6. Diana wrote:

    Nu sunt asa-zisi experți. Chiar au specializare în domeniile „de actualitate”. Intre ei, dacă reușim sa numaram parerile pro și contra, nu cred ca ajungem la vreo parere unanim acceptata – posibil ca cei care zic invers decât oficialii să fie mai mulți (și s-ar putea să fie printre ei și dintre cei premiati cu Nobel „în specialitate”)
    Oamenii de stiinta care contesta existența modificarilor climatice sunt net mai puțini decât cei care afirma pericolul. Nu trebuie sa fac o statistica pentru ca se „vede” la o simpla căutare pe net.

    Ok. Hoardele bântuie – și nu doar în Ro. Cum, se face, atunci, ca tot mai mulți varstnici, bolnavi mintal etc.. institutionalizati sunt depistati „pozitiv”? Au fost ei pe pajisiti? Nimeni nu are voie sa intre la ei iar personalul este controlat periodic (teoretic, cel puțin).
    Aerosolii salini previn afectiunile pulmonare si au influenta benefica in cazul afectiunilor pulmonare – au spus-o cercetatori americani si japonezi (inainte de pandalie au ajuns, separat, la aceasta concluzie).

    joi, octombrie 1, 2020 at 12:32 | Permalink
  7. Diana wrote:

    Medicii nu ii refuza, pur și simplu, așteaptă rezultatul testelor… În cazul unor afectiuni interventia trebuie să fie prompta pentru ca pacientul sa aibă cele mai mari șanse de supraviețuire. Deh! Nu se poate, nu se poate – victime colaterale (pentru binele general).
    În cazul bolnavilor cronici este și frica ce-i reține sa meargă la medic: li se face test și se îmbolnăvesc (gandesc ei, influentati de ceea ce aud la tv)… Se tem ca vor avea febra peste 37,3 și vor fi obligați la carantina ei și cei de lângă ei… Alții nu merg la medic de frica sa nu fi fost pe acolo unul depistat pozitiv și apoi să fie carantinati și ai lui pentru ca el a fost pe acolo deodată cu pozitivul. Se tem ca de ajung la urgențe, pana vine rezultatul testului nu se uita nimeni la ei și ar putea muri pe-un hol, singuri… și prefera sa moara acasă.

    Partea și mai rea este ca unii vor să fie purtata masca oriunde, oricand! Inclusiv pe bulevarde pustii sau puțin aglomerate, pe potecile de munte!!! Pana și în casa li s-a spus unora sa o poarte, dacă au nepoti si/sau copii care ies pe afara… E prea mult! Oricum, oamenii care locuiesc cu tinerii sub același acoperiș și-au asumat – cei mai mulți – de la început riscul de a suferi și chiar de a muri, pe sistemul „fie ce-o fi”.
    Încă un pic și vom fi închiși, din nou, prin case – numărul de cazuri va scadea (posibil, nu si probabil) și după „relaxare” vor creste din nou… Nu?!

    joi, octombrie 1, 2020 at 12:45 | Permalink
  8. Diana wrote:

    Are legătura cu libertatile încălcate despre care aminteai (unii se plâng ca au rămas fără munca, nu se plâng ca nu pot calatori liber).
    Sunt constienta ca dreptul la munca este… utopie mai mult decât drept dar pierderea locului de munca e dezastruoasa pentru cei mai mulți. Ce compensatii? Ajutor de somaj timp de max un an? De le-ar plati statul (pana vor găsi alt loc de munca) salariul pe care l-au avut (în multe cazuri e departe de minim) ar fi ceva. Nu intru în amănunte pentru c-o sa mai scriu vreo 30 de comentarii, pentru ca „fără munca” au rămas și mulți dintre cei independenți pana la începutul anului 2019, și care aveau, la rândul lor angajați. Despre ceea ce se întâmpla cu cei din țările sarace este tot mult de scris.

    N-ar fi tocmai anarhie, dar ar arata câți oameni își asuma, cu orice risc, sa trăiască așa cum au fost obișnuiți… Orice ai crede, sa trăim cu masca pe figura 2-3 ani nu e sănătos, mai ales pentru cei care au plamanii încă în formare și pentru cei care, oricum, au afectiuni respiratorii sau alte probleme care le „obstructioneaza” respirația normala.

    joi, octombrie 1, 2020 at 13:18 | Permalink
  9. Mihai wrote:

    Constat două lucruri. 1) Avem păreri foarte diferite în mai multe privinţe. 2) Începem să ne repetăm în argumentaţie, lucru care nu duce la nicio rezolvare. Propun să ne rezumăm la faptul că am avut un schimb de păreri, zic eu, decent.

    joi, octombrie 1, 2020 at 16:38 | Permalink

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*