Un sfat bine intenţionat

Când am fost la RMN după ruptura de ligamente de la umăr, un tânăr medic din Cluj mi-a pus o droaie de întrebări cu privire la situaţia din Germania. Totul pornea de la faptul că prietena lui, care se afla în ultimul an la medicină, cocheta cu ideea de a merge să lucreze acolo, cel puţin pentru câţiva ani, dar era îngrozită de faptul că siguranţa populaţiei din această ţară, în special cea a femeilor, ar fi afectată de hoarda de musulmani care a împânzit ţara. Domnişoara în cauză era complet nehotărâtă, pe de o parte ar fi dorit să câştige mai bine şi să-şi perfecţioneze cunoştinţele medicale, pe de altă parte nu dorea să se expună pericolului de a fi violată, înjunghiată sau călcată de vreun camion condus de către un terorist.

Întrebat ce părere am, am recomandat persoanei în cauză, crezând că pot să apreciez ce mentalitate şi convingeri politice stăteau la baza sentimentului ei de insecuritate, să rămână în ţară, unde pericolul de a fi molestată în vreun fel de către un musulman este mult mai redus decât în Germania, unde trăiesc câteva procente bune de adepţi ai Coranului.

Nu m-am sfiit însă să atrag atenţia asupra faptului că Germania este – în general vorbind şi făcând uz de puţină obiectivitate – în continuare o ţară mult mai sigură decât România. Bineînţeles, Germania nu mai este ţara sigură care era prin anii ‘60. La deteriorarea situaţiei au contribuit atât muncitorii străini (Gastarbeiter), în special turci, cât şi germanii etnici care au imigrat din URSS, ambele grupări fiind absolut rezistente la orice eforturi de integrare. Dar cea mai mare bulversare a societăţii din Germania s-a petrecut abia după prăbuşirea comunismului din Europa de est, moment în care ţara a fost invadată de numeroase grupări criminale din aceste ţări. România a exportat – şi mai exportă încă – bande de hoţi profesionişti, care jefuiesc casele particulare, practică hoţia de buzunar prin oraşe, fură cablurile de cupru de la liniile de tren şi tramvai electrificate sau fraudează sistemul de asigurări sociale. Albanezii au pus laba pe tot ce are legătură cu prostituţia, polonezii şi balticii au monopolul furtului de maşini de lux şi traficul ilegal al acestora cu destinaţia Rusia sau ţările arabe, mafia rusească face contrabandă cu arme şi spală orice bani, cât ar fi ei de murdari.

Şi da, bineînţeles!, milionul de refugiaţi care s-a abătut asupra Germaniei în ultimii ani, nu a rămas fără efect. Zonele numite “no go area” din marile oraşe s-au extins şi mai mult.

A trăi în România nu înseamnă însă că eşti mai sigur. În traficul auto, viaţa îţi este pusă în orice moment în joc de către un aşa zis ţăran, care conduce fără carnet, fără asigurare şi fără frânele din spate, sau de un bişniţar drogat, care tocmai scrie un SMS în timpul unei depăşiri iresponsabile. Mă rog, dacă asta te încălzeşte cu ceva, ăştia sunt, cel puţin de formă, creştini, şi nu mohamedani. Ba câteodată te omoară chiar şi un preot în sutană… Iar de cartierele în care n-ar trebui să calci niciodată, sub nici o formă, să nici nu mai vorbim…

În cazul de faţă eu i-aş recomanda, cu toate acestea, tinerei viitor medic să rămână. După cum bine ştim, în România, hepatita şi tuberculoza sunt în continuare în progres, spălatul pe dinţi este un moft, alimentaţia multora constă în mare parte din alcool, iar de pericolul de a contracta o onicomicoză la manichiură să nici nu mai vorbim. Ţara asta cu greu va duce vreodată lipsă de bolnavi. Şi şpaga nu va dispărea niciodată. În ceea ce priveşte jurământul hipocratic, hai s-o lăsăm mai moale cu hipocraţia asta.

Tânărul medic a ascultat răspunsul meu fără vreun comentariu, dar se vedea clar că nu-i place deloc. Chestie care m-a lăsat rece, că nici mie nu-mi plăcea deloc, nici discuţia, nici persoana.