Obsesie

Se pare că nici delincvenţii din spaţiul virtual nu scapă de atracţia morbidă a locului crimei, deoarece au tendinţa să se reîntoarcă acolo în repetate rânduri.
Altfel nu pot să-mi explic de ce articolele de pe acest blog, care conţin dispute purtate de mine cu astfel de indivizi, sunt accesate în mod continuu, chiar după ani de zile de la apariţie, având cea mai mare audienţă. Exemple ar fi, printre altele: „Ce-i cu tine, măi Costine„, „Mică lecţie de etimologie: autarhie” sau „Ing. Dezideriu Odet Dudas strikes again„.
Există, bineînţeles, şi delincvenţi mai cu nasul pe sus, cum ar fi Dan Alexe, doar că pe ăsta nu prea poţi să-l angajezi în vreo dispută, exceptând cazul în care eşti „personalitate publică” cu mii de „friends” şi zeci de mii de „follower”. Înafară de asta, ăştia nici nu părăsesc locul faptei, pentru că sau o ignoră, sau sunt mândri de ea…