Auf dem Holzweg / Pe arătură

Für den geopolitischen Analytiker George Friedman ist der Krieg in der Ukraine „vorbei”, jedoch niemand weiß wie er ihn „beenden” könnte.
Nach seinem letzen Vorschlag sollten die Amerikaner sich an das Ende des Zweiten Weltkrieges erinnern und – insbesondere – an die Art und Weise, wie sie den besiegten Nationen Deutschland und Japan zu einem beispiellosen Wiederaufbau verholfen und so „befriedet” haben. Das gleiche Schema jetzt für Russland? Russland ist mitnichten besiegt! (Von einer bedingungslosen Kapitulation kann gar keine Rede sein.) Und in einer Allianz mit China, Iran und Nordkoreea erst recht nicht! Die Schlange an der eigenen Brust nähren? Absurd! Ich frage mich ernsthaft, ob er als Jude über eine Beendigung des israelisch-palästinensischen Konfliktes ähnlich denkt.

Ich glaube, die Schlussfolgerung, die ich vor Jahren zu diesem Thema hier gezogen habe, war nie so aktuell wie heute:

Historische Kontinuität
Frieden wird dem Volk verkündet. Alle jubeln. „Der Krieg ist zu Ende!” rufen sie sich im Freudentaumel gegenseitig zu.
„Wer hat gesiegt?” fragt der Weise.
„Niemand”, wird gesagt, „wir haben Frieden geschlossen!”
„Dann ist der Krieg auch nicht zu Ende, Ihr werdet sehen.”

===

În opinia analistului geopolitic George Friedman, războiul din Ucraina este „terminat”, dar nimeni nu ştie cum să-l „încheie”. După ultima sa propunere, americanii ar trebui să îşi amintească de sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi – în special – de modul în care au ajutat ei naţiunile învinse Germania şi Japonia la o reconstrucţie fără precedent şi le-au „pacificat” prin asta.
Aceeaşi procedură acum şi pentru Rusia? Păi Rusia nu este deloc învinsă! (De o capitulare necondiţionată nici nu poate fi vorba.) Iar în alianţă cu China, Iran şi Coreea de Nord, nici atât! Să hrăneşti şarpele la propriul sân? Absurd! Mă întreb serios dacă el ca evreu ar gândi la fel şi în cazul conflictului Israel-Palestina.

Cred că n-a fost niciodată mai adevărată decât azi concluzia pe care am tras-o pe vremuri aici:

Continuitate istorică

Poporului i se vesteşte pace. Toată lumea aclamă. „Războiul s-a terminat!” îşi strigă unii altora într-un delir euforic.
– Cine a învins? întreabă înţeleptul.
– Nimeni, i se răspunde, am încheiat pace!
– Atunci nici războiul nu s-a terminat, o să vedeţi.

PS
Cei care văd paralele cu vreun conflict actual, fac asta pe proprie răspundere.