Rusul Valeri Spiridonov, care suferă de atrofie musculară, boală incurabilă, anunţă că îşi donează capul pentru un transplant.
Un gest mare?
Nu cumva vrea să i se transplanteze un corp nou, deoarece cel vechi nu mai funcţionează?
PS
Nu cred că va fi greu să se găsească un donator de corp. Oameni fără cap sunt destui.
După BOR, ar trebui să le spunem în continuare copiilor noştri că au fost aduşi de berze:
IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, a afirmat, in Pastorala de Paste, ca elevilor li se predau in scoala invataturi nesanatoase, ca „Educatia pentru sanatate”, care ar promova pacatul desfranarii. Pimen a mai precizat ca predarea unor astfel de ore nu are loc in scoala niciunei religii necrestine.
Lavinia Şandru se dovedeşte o profesionistă desăvârşită, nu numai ca femeie, dar şi ca jurnalistă şi – mai nou – ca soţie.
Într-una din emisiunile ei recente s-a discutat chiar cazul propriului soţ, Darius Vâlcov, arestat preventiv pentru fapte de corupţie. Această mentalitate ne trezeşte admiraţia. Meseriaşul trebuie să rămână meseriaş, indiferent dacă este vorba de cea mai veche meserie de pe lume sau de una mai modernă, cum ar fi ceea de jurnalist TV sau de soţie de fost politician şi viitor puşcăriaş. Singura întrebare care se mai pune în cazul Laviniei Şandru este dacă, după ce ai avut de-a face cu ea, te trezeşti cu un şandru moale sau cu unul dur…
Pentru cei cărora li se pare că am cam neglijat în ultimul timp această rubrică dedicată fiinţelor blănoase, o informaţie utilă.
Darius Vâlcov, fost ministru de finanţe, fost primar al municipiului Slatina, ar fi primit drept mită, potrivit actualului primar al aceluiaşi municipiu, suma de două milioane de euro, care i-a fost înmânată, împachetată în pungi de plastic, în mai multe tranşe şi cu mai multe ocazii, printre care şi într-un cimitir.
Asta mă duce la două reflecţii profunde.
Este foarte probabil că versurile de mai jos, care apar într-una dintre versiunile creaţiei populare “Sorcova, vesela”, au emanat din spaţiul cultural slătinez:
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.
În al doilea rând, sunt aproape sigur că BOR îl va acţiona pe Darius Vâlcov în instanţă pentru folosirea neautorizată a unui cimitir ortodox în scopuri comerciale, cerând o despăgubire morală modică, absolut simbolică. Aşa în jur de vreo 20 de milioane de euro.
D-l Rareş Bogdan se înfurie pe procurorul care a îndrăznit să publice stenograma înregistrării lui Marian Vanghelie, în care acesta din urmă promite unei terţe persoane o intervenţie pe lângă Klaus Iohannis prin intermediul lui Rareş Bogdan.
Se pare că nu a înţeles bine un lucru. Continuă să citești
Contribuţiile mai recente ale d-lui Cristian Tudor Popescu de pe site-ul publicaţiei Gândul sunt asezonate cu o poză mai nouă a domniei sale, care îl prezintă în ipostază de GÂNDitor, cu privirea scrutătoare îndreptată înspre societatea de ieri, de azi şi de mâine (poza din stânga). În rest, cantitatea de fiere folosită drept condiment la pregătirea textelor sale a rămas aceeaşi.
Oare ce l-o fi pus pe GÂNDuri? Redeschiderea dosarului mineriadei din 1990, care face să zdrăngăne din nou tinichelele din propria-i coadă?
Sau faptul că Traian Băsescu se află încă în libertate?
D-l Andrei Cornea îi răspunde d-nei Carmen Muşat, care a comis în revista „Observator Cultural” (Nu vă aminteşte cumva de „Völkischer Beobachter”? Mie da.) o parodie ieftină după „Apel la lichele” a lui Gabriel Liiceanu.
Trebuie să-i mulţumesc, deoarece mă scuteşte pe mine să fac comentarii ireverenţioase prin diverse unghere mai ferite de lumină ale internetului, cum ar fi de exemplu articolul lui Dorin Tudoran „Un stat de drept care cade drept în …” de pe blogul domniei sale.
Îmi veţi reproşa, poate, că prea l-am luat pe Dorin Tudoran în colimator?
Nici o grijă, nu am idei fixe, aşa că o să cam termin cu domnia sa. Sunt oricum de părere că i-am dat prea mai multă atenţie.
Se pare că multe acţiuni de diversiune şi invaziune ruseşti din Crimeea şi Ucraina de est au fost favorizate de materiale exportate din Elveţia.
Nu este de mirare. Elveţia: o ţară în care mercantilismul ţine de sistem şi se respiră odată cu aerul pitoreştilor plaiuri montane „eidgenössische”, pe Bahnhofstrasse în Zürich sau în împrejurimile luxoaselor vile din Vevey. Să ne amintim doar de conturile secrete ale criminalilor nazişti sau ale dictatorilor şi evazioniştilor fiscali din toată lumea.
Sau de afirmaţia unuia dintre agenţii secreţi ai lui John Le Carré, pe care o citez aproximativ:
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci dacă eşti nevoit să părăseşti la repezeală Elveţia este să-ţi plăteşti datoriile.
