Tipul era de-a dreptul enervant. Pe de-o parte afirma că PSD este o adunătură de hoţi, pe de alta că aşa zisa “Dreaptă” românească nici măcar adunătură nu e. În afară de asta, pe Iohannis îl considera bou (sau “neamţ prost”, spre deosebire de alternativa sa la ultimele alegeri prezidenţiale, care era “neam prost”) pe Donald Trump psihopat şi pericol pentru democraţie, iar pe ÎPS Daniel îl alinta cu denumirea de “Înalt Prea Slinoşenia Sa” Daniel. Şi pe deasupra opta pentru emanciparea femeii, pentru abolirea discriminării homosexualilor şi pentru un tratament uman acordat refugiaţilor. Pe scurt: un progresist şi un sexomarxist jegos, ce mai.
Asta era prea de tot.
Astfel încât se gândi să scrie nişte comentarii pipărate pe pagina lui de facebook. Descoperi însă o problemă: aveau o “prietenă” comună, care, pe deasupra, mai era şi sora şefului său, aşa că trebui să renunţe la atacul direct. Ca să se poată uşura, totuşi, îşi deschise un cont de facebook sub nume fals (ceva cu pisica de Cheshire), lucru care nu-i sluji însă la nimic, deoarece de pe acest cont, (spre deosebire de contul său real), nu putea, din motive de neînţeles, să comenteze pe pagina tipului.
“Nu sunt antisemit”, îşi spuse el, gândindu-se cu duioşie la Mark Zuckerberg, “da’ câteodată mi se pare că evreii ăştia chiar şi-o caută cu mâna lor!”
Rămânea, pentru a-şi satisface nevoia de a-l pedepsi pe tip după cum i se cuvenea, ca unică posibilitate blogul acestuia, aşa că dădu o adresă de e-mail cu nume fantezist, dar care îi aparţinea, îşi alese un pseudonim – pe cât de spiritual, pe atât de pregnant – “Am simţit nevoia unui comentariu” şi trânti aici de-adevăratelea unul. Renunţă însă, pentru a nu prejudicia un dialog pe care şi-l dorea obiectiv şi civilizat, la orice expresie licenţioasă, rezumându-se la calificative cum ar fi “ignorant”, “îngrămădit”, “tâmpit”, “hilar”, “absurd” şi altele de acest gen. Îl provocă pe tip, având conştiinţa superiorităţii sale evidente, cu condescendenţa cuvenită, la o confruntare publică “la ore de audienţă maximă” pe blogul respectiv.
Vizibil doar pentru cel care-l scrisese, comentariul rămase în moderare vreo câteva ore, după care dispăru, dar se trezi aproape imediat cu un mesaj prin e-mail. Tipul îi comunica, în termeni deosebit de politicoşi, faptul că nu doreşte nici un fel de confruntare cu el, nici publică, nici privată, deoarece punctele lor de vedere ar fi ireconciliabile.
Orbit de furie, începu să scrie un mesaj de răspuns, în care îl acuza pe tip de “cenzură” şi de “violarea sferei intime” prin folosirea abuzivă a unei adrese de e-mail private…
Nu ştiu prin ce asociaţie ciudată de idei, dar mie povestea de mai sus (care, între noi fie vorba, este doar în parte adevărată, dar prin aceasta nu mai puţin autentică) mi-a amintit de o întâmplare din satul unde s-a nimerit să ajungem cu reşedinţa noastră “de vacanţă”.
O consăteană, care toată viaţa ei furase orice de la oricine, se trezi cu câţiva ani în urmă în situaţia convenabilă de a fi vecină cu un proprietar de cabană, care venea cam odată pe lună şi mai ales de sărbători să petreacă câteva zile la ţară. Omului, gospodar, îi plăcea să aibă lemne uscate şi gata crăpate pentru foc. Vecina, strângătoare, le ducea pe rand “cu şorţul”, până nu mai rămânea unul. Prinsă asupra faptului, explodă de indignare, pentru că i se luase ceva, pe care ea îl considera un drept de-al ei. Cum adică, să nu mai fure?
“Da’ io ce să fac? Da’ ce, să mă mut io de aici? Ba să plecaţi voi, că io aici m-am născut!”
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
5 Comments
lol, am inteles ca s-au inchis zilioane de conturi FB pe motive neo-liberale, ma bucur ca nu am investit in asa ceva. sper ca si ambivalentul personaj inventat de Lewis Carroll a fost prins cu mana pe minge in careu.
Boss, am nevoie de ceva sfaturi. Stiu ca, la randul meu am psihoze si manifestari imbecile, dar mi-am asumat mereu asta, oamenii din anturajul meu stiu ca sunt cel mai altruist personaj ever, cat timp nu-mi face cineva rau.
am un vecin, undeva in zona +/- 70 de ani, gen securist malac, grav bolnav. de cand il stiu, singura sa pasiune e sa faca rau, sa distruga, sa agreseze pedofil copiii minori, sa lanseze zvonuri (gen Black Sunrise si-a omorat tatal, administratorul blocului in varsta de 83 de ani a angajat o femeie de servici de 68 de ani ca sa faca sex cu ea, in timp ce presedintele de bloc ne vinde la suprapret clor si detergent pe care il fura de la munca,etc)
ipochimenul e absolut psihopat, dar disimuleaza perfect boala, sunt oameni care isi lasa copilul de 2-3 ani in grija familiei sale(omul, impreuna cu nevasta-sa, cea mai hidoasa si respingatoare taranca mutanta din istoria omenirii e asistent maternal, au in grija o tigancusa minora care ani de zile urla „lasa-ma, nu vreau” pana a inceput sa-i dea bani de tigari). in fiecare zi, incepand cu 5-6 dimineata pana noaptea tarziu patruleaza cam la jumatate de ora. in timpul asta, distruge tot ce prinde: taie cauciucurile masinilor din parcare, devasteaza liftul, boxele vecinilor de la subsol, avizierul blocului, cutiile postale, ia presurile de la usa si le arunca la ghena, smulge cablurile de internet/cablu tv/interfon, urineaza pe usa „adversarilor” cand nu sunt acasa, baga scobitori in yale, arunca diverse obiecte pe geam (gen pungi cu rahat) in tinerii adunati seara in fata blocului… etc.
Acum 10 ani am vrut sa-l ucid, dar m-au tinut ai mei, de atunci n-a mai avut curaj sa faca nimic dubios pe fata, desi am tot patit chestii. duminica, m-am trezit cu curentul taiat, in timp ce scriam de cateva ore bune la o mizerie de carte la care lucrez de cand ma stiu, evident ca am pierdut tot ce pusesem acolo. curentul era taiat doar la mine, cand am iesit pe palierul etajului, respectivul vecin tocmai urca in lift, m-am uitat la tabloul general de pe palier si siguranta mea era desurubata. eu nu am avut niciodata restante la curent.
luni, m-am dus la munca la o ora nesimtita si m-am intors acasa la o ora la fel de nesimtita, am avut o lucrare foarte lejera. m-am pus la pc sa ma joc ceva, m-am trezit iar fara curent. in 3 secunde am iesit si l-am prins pe jegos ca se prefacea ca „nu stiu ce zici, eu acum am iesit din casa”. de data asta luase siguranta cu totul. m-am controlat la modul extrem, doar l-am prins de gat si l-am ridicat, fara sa-l ucid/mutilez.
cum sa procedez? politia nu ma ajuta fara mnartori, daca il ucid ma duc la puscarie pentru un gunoi mai jegos ca arsinel…
omul a fost deja batut de cateva ori, de catre vecinii care l-au prins, eu as vrea sa-l dezactivez cumva.
Tâmpită situaţie, grea întrebare. Conflicte de genul ăsta se rezolvă de obicei prin „competenţa socială”, adică aplicând metoda cea mai potrivită pentru situaţia dată, care de obicei este însă ilegală. Vecinii, care l-au bătut, au făcut o încercare curajoasă, dar dacă nici asta nu a ajutat, tipul chiar că este dus cu pluta.
Singurul lucru care te poate scoate din impas este, după părerea mea, apelul repetat şi insistent la Poliţie şi Protecţia Minorilor, cel mai bine, dacă se poate, cu ajutorul vecinilor.
În nici un caz nu recomand un tratament mortal, acesta ar putea avea efecte secundare chiar şi asupra celui care-l aplică…
Dacă poţi, mută-te. Vezi doar să nu nimereşti din lac în puţ.
Îmi pare rău că nu pot să te ajut mai mult, competenţa mea socială nu-i prea bine dezvoltată.
multumesc, si eu as merge pe protectia minorilor, sora mea ar putea sa ma ajute acolo si ma gandesc sa il prind cumva pe zona aia… animalul respectiv are un noroc enorm, mi-a facut rau doar mie, daca era cineva din familie in locul meu nu mai avea ocazia sa voteze psd runda urmatoare, ramanea doar un simplu membru fara membre.
Boss, trebuie sa-ti multumesc pentru sfaturile echilibrate, cumva am depasit momentul si m-am rezumat sa actionez pe cai traditionale (camera video, reclamatie colectiva, ancheta de la protectia copiilor)…
As mai scrie ceva real, legat de interactiunea cu oamenii care fac rau si rezultatul respectiv, dar asta ramane deocamdata intr-o carte pe care o mazgalesc timid si schiop, oricum nu ar putea sa razbata prin atatea carti elitiste scrise in penitenciar.
Mă bucur că am putut fi un pic de folos.
Cât priveşte scrierile noastre, iată un titlu care s-ar potrivi de minune: „Arta de a nu scrie un roman”. Din păcate a fost deja folosit de către Jerome K. Jerome…
Post a Comment