Skip to content

Unser Gott / Dumnezeul nostru

Adrian Papahagi beantwortet die brennenden Fragen der Menschheit:

Warum kocht das Wasser? Wegen der Molekularbewegung, die von einer Wärmequelle verursacht wird etc. Weil ich mir einen Tee zubereiten will. Die wissenschaftliche Erklärung und die, die an einen sich außerhalb des Systems befindlichen Denkvermögen/Willen apelliert, schliessen sich gegenseitig nicht aus. Die Wissenschaft ist absolut kompatibel mit dem Glauben an Gott. Das Erste beschreibt ein System, das Zweite verleiht diesem einen Sinn, der es überwindet.

Jaja, aber das Wasser kocht manchmal auch wenn kein Adrian Papahagi in der Nähe ist, der ihm einen Sinn verleiht. In einem Geysir, zum Beispiel. Oder in einem Schwall Meereswasser, der auf einen Teppich heisser Lava trifft. Aber niemals ohne „Wärmequelle etc.”
Wir müssen, wenn wir an einem „sich außerhalb des Systems befindlichen Denkvermögen/Willen” festhalten, den Gott heraufbeschwören, aber einen Gott, den der Tee von Adrian Papahagi oder unser Glaube an Etwas nicht einmal so viel wie das Schwarze unter den Nägeln kümmert. (Ob er so was überhaupt hat wie Nägel, vielleicht hat er gar Hufe!) Dieser Gott ist alles, was es auf der Welt gibt, er ist das Universum, das uns mit einschliesst. Wir sind aber bedauernswerte Tore, wenn wir ihm unsere Niederträchtigkeiten, Vorurteile und Ängste anlasten, weil wir ihn dadurch mit einer unbeschreiblichen Respektlosigkeit behandeln.
Nicht dieser Gott der Bigotten hat uns Menschen geschaffen, sonder wir ihn, weil er uns zu ähnlich ist.
Wie Richard Dawkins in Der Gotteswahn (The God Delusion) schrieb:

Der Gott des Alten Testaments ist die unangenehmste Gestalt der gesamten Dichtung: eifersüchtig und auch noch stolz drauf; ein kleinlicher, ungerechter, nachtragender Kontroll-Freak; ein rachsüchtiger, blutrünstiger ethnischer Säuberer; ein frauenfeindlicher, homophober, rassistischer, kinds- und völkermörderischer, ekliger, größenwahnsinniger, sadomasochistischer, launisch-boshafter Tyrann.

===

Adrian Papahagi răspunde la întrebări fundamentale ale omenirii:

De ce fierbe apa? Din cauza agitației moleculare produse de o sursă de căldură etc. Fiindcă vreau să-mi fac un ceai. Explicația științifică și cea care face apel la o inteligență/voință exterioară sistemului observat nu se exclud reciproc. Știința este perfect compatibilă cu credința în Dumnezeu. Prima descrie un sistem, cealaltă îi conferă un sens care îl depășește.

Bine bine, dar apa fierbe uneori chiar dacă nu se află niciun Adrian Papahagi prin preajmă, care să-i dea ei un sens. Într-un gheizer, de exemplu. Sau într-un val de apă de mare, care ajunge pe un covor de lavă încinsă.
Dar niciodată fără „sursă de căldură etc.”.
Trebuie, deci, dacă ne cramponăm de o „inteligenţă/voinţă exterioară sistemului observat” să-l invocăm pe Dumnezeu, dar un Dumnezeu care este Totul, şi nu unul creat de noi. Acestui Dumnezeu nu-i pasă nici cât negru sub unghie (dacă chiar o fi având aşa ceva, poate are copite?) de ceaiul lui Adrian Papahagi sau de credinţa noastră în ceva. Acest Dumnezeu este tot ceea ce se află pe lume, este Universul care ne cuprinde şi pe noi. Suntem însă nişte sărmani neghiobi dacă-i punem în cârcă nemernicia, prejudecăţile şi angoasele noastre, deoarece prin asta îl tratăm cu o lipsă de respect incalificabilă.
Nu acest Dumnezeu al bigoţilor ne-a creat pe noi oamenii, ci noi pe el, că prea ne seamănă. După cum scria Richard Dawkins în Dumnezeu: o amăgire(The God Delusion):

Dumnezeul Vechiului Testament este cea mai neplăcută figură din întreaga creaţie literară: gelos şi încă mândru de asta; un meschin, nedrept şi ranchiunos fanatic al controlului; un adept răzbunător şi sângeros al epurării etnice; un tiran misogin, homofob, rasist, ucigaş de copii, autor de genocid, respingător, sadomasochist, megaloman, răutăcios şi cu toane.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*

Descoperă mai multe la Minima Ruralia

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura