Minima Ruralia

Forţele de dreapta din România parcă se iau la întrecere într-o campanie de autodistrugere fără precedent.
1. Un partid care se consideră de dreapta, PNL, îşi trădează în repetate rânduri partenerul de guvernare sau aliatul firesc, mergând chiar atât de departe încât se aliază cu cea mai reacţionară grupare din România actuală: PSD.
Ruperea alianţei USL nu disculpă nici partidul, nici pe liderii săi, de vina de a fi trădat şi a trăda în continuare idealurile liberale. Orice încercare de a-l “spăla” pe Crin Antonescu de păcatele comise, considerându-l “răul cel mai mic” la alegerile prezidenţiale care urmează, este nu numai o palmă dată alegătorului, dar se va dovedi şi contraproductivă. (“Nu PNL şi Antonescu sunt problema, ci PSD” afirmă Dragoş Paul Aligică imediat după ruperea USL şi ne îndeamnă să consultăm istoria. Ba da, d-le Aligică, ei şi alţii ca ei sunt o problemă, consultaţi d-vs. istoria recentă a României. Şi un optician. “Problema” Dreptei din România de azi este Dreapta însăşi.)
2. Democrat liberalii şi Preşedintele, în loc să înveţe din propriile greşeli şi să-şi concentreze puterile, se ceartă ca la uşa cortului.
Mult trâmbiţata lansare a PMP, ca un garant al demnităţii, integrităţii şi legalităţii, se dovedeşte, prin cooptarea unor persoane absolut incompatibile cu aceste idealuri, ca de exemplu Elena Udrea sau Marin Anton, un fiasco.
3. D-l Adrian Papahagi, unul din iniţiatorii PMP, care, din motivele de mai sus, se retrage din viaţa politică (atitudine demnă de admiraţie), îşi marchează, cu ingenuitate, un autogol de toată frumuseţea prin aprecierile făcute asupra d-lui Iulian Capsali. Cum mai poţi să iei în serios un politician, care declară copii crescuţi într-o familie ca un dar “[ ] pentru România, inclusiv pentru sacerdoții noii religii hedoniste.[ ]”?
4. Marii noştri intelectuali “de Dreapta” întorc, într-un mod foarte savant, etica şi morala pe toate părţile şi-şi târăsc prin viaţă tinichelele legate de coadă, câte le-or fi având. Nu că ne-am aştepta neapărat ca vreunul dintre ei să aibă mare format de politician, dar măcar un pic de autoritate morală, cât de cât…
5. Platforma În Linie Dreaptă, care se vrea un forum al Dreptei Democratice din România, calcă dintr-o strachină în alta, încercând să ridiculizeze fenomenul încălzirii globale şi mişcarea ecologică, respingând cu isterie orice opinie critică, oricât ar fi ea de justificată, la adresa politicii USA şi propagând tot felul de teorii conspiraţioniste. (Pentru opinia unei mici părţi a societăţii poloneze, potrivit căreia catastrofa aviatică de la Smolensk ar fi fost provocată de ruşi, putem avea un pic de înţelegere, deoarece un popor care se consideră sfânt nu poate accepta, în cazul acestei tragedii naţionale, banalitatea unui accident. Poziţia identică a ÎLD, care contrazice, după surse de încredere, majoritatea faptelor constatate de comisiile de investigare, vezi aici 1, 2, 3, nu se poate explica decât prin orbire politică: rusofobie extremă şi încercare de demonizare a lui Putin. Tendinţa de a vedea în Putin un fel de Hitler, un dictator-aventurier psihopat, este fatală, deoarece ea desconsideră tocmai pericolul real care emană din imperialismul rus, calculul rece şi lipsa de scrupule de a pătrunde, la momentul oportun, în orice breşă oferită de inamic.)
La aceste aiureli tematice se adaugă discursul febril şi agresiv, intoleranţa sectară şi autoreferenţialitatea. Citind însă comentariile la majoritatea articolelor, te îngrozeşti de-a binelea! Mirosul democratic, emanat de acest forum, pare să fie însoţit şi de un iz ceva mai aparte, încât atrage o astfel de faună.
6. Revista Blogurilor de Dreapta, blogary.ro, face din când în când superbe analize politice şi, în treacăt, pentru ca totul să fie cât se poate de clar, le demonstrează şi futilitatea.
7. D-l Dorin Tudoran, la rândul său, ne demonstrează fără dubiu (propriu), faptul că întreaga tagmă a politicienilor fie minte, fie greşeşte. (Şi?)
8. Ia mai spuneţi şi voi, că pe mine doar atâta mă duce capul.