Dedic această melodie „Senatorului” Şerban Nicolae cu scuzele de rigoare pentru nepotrivirile din text. Am găsit însă grohăiturile din fundal foarte adecvate.
PS
Dacă ghilimelele folosite pentru a ilustra calitatea acestei personalităţi politice româneşti deranjează pe cineva, mă declar de acord cu modificarea: Membru al „Senatului” Român.
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.
10 Comments
Băi Băiatu deștept,
Lasă jocul ăla debil
și poate spui și ceva intersant și la obiect
despre ce se întîmplă în dictatura post-comunistă romanelească
decît să sughiți ca deșteptu și să trimiți cîntecele enteresante la „mișto” !
E LIMPEDE ?
Îmi pare rău, dar nu cred că sunt în stare să scriu la nivelul care ar fi necesar pentru ca d-vs. să puteţi considera aceasta „intersant și la obiect”.
By the way: pertu sunteţi cu mă-ta, nu cu mine. E LIMPEDE?
Cum mama a murit demult,
cu unul dintr-un „fund de …..”
și care nici nu poate scrie la niciun nivel,
„pertu” e deja „suficient” (eufemism)
Vă convine sau nu,
asta-i viața blogărească a unuia „dintr-un fund de ……”
care se dă interesant sărind împroșcînd în funcție de nevoile care-l trec și nu ies,
ies pe unde-i vine neputînd să se abțină.
„Am simțit nevoia unui comentariu” !
OK, am înţeles. Vă veţi face de-acuma nevoile în altă parte.
lol, si eu beau in exces, da’ nenea ala de mai sus cred ca tocmai luase ajutorul social si alocatiile copiilor si s-a dat cu saniuta pana i-au sarit airbagurile.
Chiar daca e „canned heat” la cap, serban nicolae nu merita asemenea dedicatii muzicale, pentru el a fost compusa o alta gema a muzicii de calitate:
Oho, da’ să vezi comentariile care au apărut de când l-am blocat. Io cred totuşi că alcoolul, luat singur, nu ar fi suficient, pentru aşa ceva e nevoie de droguri mai tari şi de o dispoziţie psihotică, dacă nu mai rău.
mda, omul e genul ala de nihilist pe langa care timpul s-a furisat fara sa-si dea seama, ramanand intr-un perpetuu limbo, eminamente un proscris al societatii moderne, tranzitionand nebulos printr-o dihotomie antagonica a propriului Château d’If mental, din care doar un initiat cu o pofta pantagruelica de cunoastere poate evada ezoteric din sinecura redundanta oferita sub forma de ajutor social de catre duamna olguta vasilescu.
dar sa lasam psihanaliza si comentariile mele vituperante dupa ce am consumat 9/12 beri. am tras linie si am constatat ca, cea mai exceptionala muzica din 2017 e asta:
Interesantă muzică, mulţumesc pentru informaţie. Constat că gusturile tale s-au cam schimbat în ultimii ani, plecând de la (hai să zicem) Ty Unwin şi continuând în felul ăsta ajungi cu încetul la Björk…
Io nu prea stau bine cu noutăţile, mie îmi cam ajunge muzica veche, unde poţi descoperi lucruri grozave şi necunoscute chiar dacă ai trăi o sută de ani.
LE
Comentatorul (sau mai degrabă comentatoarea?) nedorit(ă) ar dori să-ţi împărtăşească părerea sa despre propunerea ta muzicală. Şi nu poate, sărăcuţul(sărăcuţa), deoarece este „cenzurat(ă)”.
Fiindcă a scris, în mod excepţional, un comentariu scurt (nu prea are timp, pe platforma CONTRIBUTORS scrie pagini întregi) şi şi-a dat osteneala să-şi schimbe pseudonimul (hihi), io zic să-i acordăm atenţie:
Dacă vrei NEAPĂRAT, îi dau adresa ta de e-mail ca să-ţi poată explica asta pe larg.
recunosc, ca nu-l stiam pe Ty Unwin, e bun pe genul ala de muzica dar suna intrucatva cam liniar si sampling, fara sa faca ascending/buildup/breakdown/climax precum jupanii Hans Zimmer, Thomas Bergersen (TSFH), James Horner, Clint Mansell, Armando Morabito sau Daniel Lenz, ca sa ma refer doar la astia de actualitate. Bjork e genul de muzica pretentioasa pentru unii, dar lipsita de substanta pentru altii care nu sunt liberal-gay sau rumegatori, imi aduc si acum aminte de anii ’90, cand tvr 1 si 2 difuzau clipuri de pe defunctul „music channel”, piesa de rezistenta era mereu una de la „The Sugarcubes”, formatia care a lansat-o pe Bjork. I hated that. Bjork nu e o muzica pentru oamenii dezinvolti… e doar un rahat elitist, cu greu am maxim 3 piese in playlist. si playlistul meu dureaza cam cat mandatul lui iliescu. (ma refer strict la playlist, nu la colectia de muzica, aia dureaza cam cat ar face tramvaiul 25 (o relicva din Cehoslovacia de pe vremea bunicii mele cehoaice, cu care merg de la 5 ani pana in prezent) pana la Pluto si inapoi, la viteza sa maxima)
Boss, nu cred ca ar fi o idee inspirata sa-mi dai adresa de mail respectivului, exista un motiv pentru care nu folosesc social media si nu-mi accesez mailul decat de 2-3 ori pe an. In viata reala, oamenii apropiati se pare ca ma apreciaza, oricat de sarac si nefericit as fi. Fiindca, spre deosebire de defunctul „rege”,nu am fost niciodata un milog. si „majestatea sa” nu s-a luptat niciodata acolo in elvetia cu dileme de genul „in seara asta avem supa la plic, ca sa mai strangem un banut pentru nepoti”…
radem, glumim, dar e deja tarziu si duminica la ora 6 trebuie sa fiu la munca, fiindca ̶D̶o̶m̶n̶u̶l̶ ̶n̶o̶s̶t̶r̶u̶ ̶D̶r̶a̶g̶n̶e̶a̶
̶ Iisus detesta saracii care nu muncesc destul.
Nici mie nu-mi plac decât vreo două piese de Björk, restul mă enervează, la fel ca Gong sau, pe alocuri (cum am mai spus deja) Zappa.
Cred că pe Rege îl nedreptăţeşti pe nedrept, dar acum îl lasă oricum rece.
Să n-ai grijă, n-am să-ţi bag nicio cunoştinţă virtuală pe gât, am glumit doar. Apropos gât: încep să mă întreb în mod serios ce mi-aş dori mai mult: să-şi rupă gâtul Ilici sau Dragnea? Sunt indecis.
Post a Comment