Minima Ruralia

Am cunoscut în Germania o familie emigrată din România. „Doamna” era româncă din Basarabia, care se afla într-a doua căsătorie cu un bucureştean scârbos, jumătate neamţ, jumătate grec. (Nu vă miraţi, aşa ceva chiar există.) Jumătatea de neamţ nu vorbea boabă de germană, în afară de câteva cuvinte şi expresii învăţate după emigrare, pe care le folosea cel mai adesea aiurea. Dacă jumătatea de grec vorbea sa nu greceşte nu-mi este cunoscut, ambele jumătăţi se descurcau însă binişor în româna de mahala. Progenitura lor, un băiat de vreo 15 ani la data emigrării, stâlcea de-acuma şi româna şi germana, dar se ţinea de neamţ. Se aprinseseră în el cele 25% de rahat german, la fel cum s-a aprins acum cel machedon sau aromân în Papahagi şi Caramitru. Superioritate genealogică, sau chiar genetică?

Mie îmi vine să-i întreb: Machedonean? Aromân? Da cu mă-ta voastră cum stăm?