În mass-media românească apar cu perseverenţă tot felul de noutăţi lingvistice care mie îmi produc aceeaşi senzaţie ca scrâşnitul cretei pe tablă. Marea masă a românilor ia aceste creaţii barbare ca pe o chestie musai de urmat şi o repetă papagaliceşte. Pluralul tâmp, intonarea ridicolă a numelor cu terminaţia -iu (Mie chiar mi-a spus o tipă la telefon Onoríu! Pe când Sergíu? Livíu? Cornelíu?), acuze în loc de acuzaţii, contacţi, mari arşi.
Ce minte bolnavă a născocit această ultimă denumire? Ce grad de incultură şi lipsă de bun simţ etic şi estetic poate emana o astfel de enormitate?
Vă invit să urmăriţi rubrica „Învăţaţi dracului româneşte!”, din trecut sau viitor, de pe acest blog… poate ne enervăm împreună.
Post a Comment