Simţul dreptăţii la români

Citeam pe undeva că simţul dreptăţii, care există nu numai la om, dar şi la anumite animale, ar fi înnăscut. Se pare că există chiar o anumită regiune în creier, care este asociată direct cu acesta. Bine, bine, mi-am zis, dar dacă asta-i adevărat, oare chiar s-o fi lobotomizat(lobotomat?) un popor întreg?

În urmă cu câţiva ani, am fost martor la un accident de circulaţie în Germania. Lucrurile s-au petrecut pe o şosea foarte frecventată, la nord de Pforzheim. Un camion uriaş cu remorcă semnaliza stânga şi era încadrat pe banda rezervată exclusiv pentru asta. Aştepta să treacă maşinile care veneau pe contrasens. Din cauza lungimii atelajului, remorca bloca şi banda de mers înainte, astfel încât am oprit în spatele lui. În momentul în care camionul şi-a continuat manevra, ajungând la jumătatea şoselei, am fost depăşiţi de o camionetă înmatriculată în România, care venea din spate şi care a acroşat lateral camionul, după care a ieşit de pe şosea şi s-a împotmolit în taluz. Şoferul camionului a coborât, s-a dus la camionetă şi a deschis portiera cu intenţia de a acorda ajutor, la care a primit de la şoferul camionetei un pumn în nas.

În satul unde locuiesc când sunt în România, unde am cumpărat acu’ vreo 25 de ani o căsuţă „de vacanţă”, mă înfuriam de fiecare dată când veneam în concediu şi constatam că lemnele de foc au dispărut aproape complet. Chestie la care le-am încuiat, blocând jumătate din garaj şi atrăgându-mi un potop de asigurări de la vecina de peste drum, care striga în gura mare că „io n-am furat nimnic în tătă viaţa me”, cu toate că n-o învinuise nimeni, din lipsă de dovezi, de nimic. Lucrurile s-au schimbat atunci când o familie de „orăşeni” a construit o cabană la vreo câteva sute de metri de noi. Construcţia a durat aproape un an, timp în care s-a acumulat în grădină o grămadă uriaşă de resturi de lemn de construcţie: cofraje, scânduri, leaţuri, capete de grindă. Când proprietarii au venit iarna înainte de Crăciun în vacanţă, n-au găsit fir de lemn cu care să facă focul. Au găsit în schimb o potecă bine bătută, care se îndrepta spe curtea vecinei pomenite, trecea prin gardul de lemn putred şi se termina în faţa unei grămezi cam la fel de mari, constând din leaţuri, scânduri, cofraje, capete de grindă etc… A ieşit un scandal uriaş. Vecina cu pricina îşi apăra cuceririle argumentând cam aşa: „Da’ ce, aţi vinit voi de la oraş să faceţi lege aici? Da’ ce, să plec io? Ba să plecaţi voi, putrezîv-ar oasăle să vă putrezască!” „Orăşenii” şi-au cumpărat alte lemne.

În urmă cu vreo 5 ani, am fost de-a binelea atacat (îmi venea să scriu: invadat) de către un comentator pe nume Am simţit nevoia unu(i comentariu), care-mi găsise adresa de blog pe platforma contributors.ro. şi care scria acolo, cu frenezie suspectă (patologică?), pagini întregi, absolut dezlânate. A debutat la mine cu îndemnul următor, exprimat cu delicateţea care îl caracterizează:

Băi Băiatu deștept,
Lasă jocul ăla debil
și poate spui și ceva intersant și la obiect
despre ce se întîmplă în dictatura post-comunistă romanelească
decît să sughiți ca deșteptu și să trimiți cîntecele enteresante la „mișto” !
E LIMPEDE ?

Chestie la care l-am blocat, lucru care a dus la accese de furie, învinuirea de „cenzură”, scuze şi propunere de armistiţiu, iar accese de furie, iar învinuire de cenzură, toate acestea manifestate în alte 20 de comentarii, care n-au mai apărut.

În urmă cu câteva zile, un comentator pe nume Tudor5 (sau Ursul Polar) scrie aici câteva comentarii la disputa cu prof. Crânganu. Până aici totul era bine. În momentul în care mi-am dat seama (întâmplător, nu controlez asta de obicei) că a folosit o adresă de e-mail falsă şi i-am atras atenţia în privinţa asta, reacţionează, la început minimalizând faptele, după care devine nepoliticos şi agresiv, lucru foarte nepotrivit pentru un (după propria sa afirmaţie) profesor universitar. Oare acceptă, după cum scuză folosirea unei adrese false pentru că altfel nu putea să comenteze, chiar şi copiatul la examene pentru că altfel studenţii n-ar putea să promoveze?
Ce se întâmplă cu voi, oameni buni?
Şoferul, care comite o contravenţie impardonabilă, care pune în pericol viaţa câtorva oameni, devine violent împotriva uneia dintre victimele iresponsabilităţii sale?
Vecina prinsă furând, care explodează când i se contestă dreptul de a fura?
Comentatorul, care nu respectă regulile impuse de politeţe sau de proprietarul blogului şi consideră asta ca pe o bagatelă, după care, fiind tratat cu consecvenţă, uită complet de politeţe?

Sigur că da, Justiţia a ajuns într-adevăr, la români, de râsul curcilor, da’ nu poţi da vina pentru asta doar pe Dragnea şi Toader, că la asta a pus mâna tot poporul. Ăsta da, proiect de ţară.