Premierul desemnat Eugen Tomac şi-a depus, conform aşteptărilor, mandatul.
Preşedintele Echidistant şi Mare Mediator Nicuşor Dan îl desemnează acum drept candidat la şefia Guvernului pe Adrian Veştea, vicepreşedinte PNL, fără o prealabilă consultare cu conducerea acestui partid, ceea ce contravine tuturor uzanţelor politice şi aruncă în derizoriu pretenția sa de Mare Mediator între forţele politice din România.
Mie îmi sar în ochi, pe lângă luarea de poziţie a Preşedintelui PNL Ilie Bolojan, câteva aspecte.
Eugen Tomac a fost, ca politician, sacrificat, iar asta nu s-a întâmplat pe altarul interesului naţional al Ţării, ci pe unul din preşurile jegoase cu care pare să fie obişnuit Preşedintele. Nu-i plâng de milă, pentru că o merită, la fel ca PMP.
Această manevră exonerează, odată în plus, PSD de răspunderea pe care ar trebui să o poarte după moţiunea de cenzură iniţiată împreună cu AUR. Dacă asta e echidistanţă, atunci eu sunt Papa de la Roma.
Înafară de asta, pune PNL într-o situaţie delicată, deoarece nu orice partid politic se poate bucura, ca PSD, apanajul de a-şi putea dărâma, fără repercusiuni serioase, propriul guvern.
Răzbunarea faţă de Bolojan, cu toate că acesta a evitat până în ultimul moment să critice în public hotărârile Marelui Mediator, este evidentă. Cum adică? Mai are altcineva, înafară de Preşedintele Echidistant şi Mare Mediator, dreptul să fie consecvent? Obrăznicie curată!
Machiavelism de mahala. Pe Nicuşor Dan nu-l salvează nici aceste acţiuni disperate de faptul că a pierdut probabil jumătate din alegătorii care l-au votat. Iar de istorie, să nu mai vorbim. Nu vom putea deosebi textul care îi va fi acordat de un rahat de muscă.
