Minima Ruralia

1936
25.4.[1936]
La data de 25 am vorbit pentru a doua oară la Ordensburg* Crössinsee** în faţa Kreisleiter***-ilor. A fost pentru mine o satisfacţie profundă cum s-au antrenat. Dar şi cum au înţeles, atunci când am înlăturat câteva dintre consideraţiile istorice încă răspândite. Duritatea interioară m-a costat ani de zile luptă şi „solicitare“, a repurtat însă în sinea mea în toate luptele Partidului, victoria.
Seara am stat multă vreme împreună cu Kreisleiter-ii: noi şi noi întrebări arătau compasiunea cu lupta ??. Kreisleiter-ul din Eifel a povestit printre altele, cât sunt eu de venerat chiar şi pe aceste „meleaguri negre“. În timpul alegerilor s-ar fi întâmplat şi următoarele. Un preot catolic de 62 de ani ar fi venit la el şi i-ar fi spus: „Domnule Kreisleiter, am ajuns acum la convingerea că lupta împotriva Romei trebuie dusă până la sfârşit. Niciodată n-o să mai ajungă un german papă, numirile de cardinali din ultima vreme arată şi ele că papalitatea este la ora actuală religie naţională romană, cu care nu mai putem avea nimic de a face.“
Deci acel lucru, pe care eu în “Mythus”**** l-am considerat de dorit pentru viitor! Numitul preot a lăsat să tragă chiar în 1932, cu ocazia unei adunări de-a noastre din piaţă, atât de tare clopotele, încât nu s-a putut înţelege nici un cuvânt al oratorului.
Această povestire mi-a amintit o alta. Un nazist bătrîn avea relaţii bune cu rectorul unui seminar catolic de preoţi. Şi de fiecare dată când îl vizita, rectorul scotea, din despărţitura cea mai de jos a biroului său, din spate de tot, “Mythus”-ul.
La data de 24 Führer-ul a inaugurat cele trei Ordensburg-uri şi eu am avut bucuria de a putea constata că prezentările mele de ieri se potriveau absolut exact cu ale sale. Chiar la început a constatat că bisericile au condus pe vremuri poporul. Ele au devenit azi incapabile de aceasta. Aceasta ar rezulta din lupta împotriva marxismului. De aceea, naţional-socialismul preia această moştenire. Führer-ul a încheiat: „Ordensburg-ul poporului german este mişcarea naţional-socialistă.”
În urmă cu 6 ani am denumit ideea Orden*****-urilor drept liant. În 1934 am ţinut la Marienburg cuvântarea despre statul Orden-urilor. Acum ea este pe cale să se realizeze, ca fundament pentru o definire de durată a Ideii noastre. Dr. Ley şi-a câştigat însă prin construcţia Burg******-urilor un mare merit practic pentru partid.
Înainte de cuvântare i-am arătat Führer-ului schiţele mele pentru casa mea a Orden-urilor, care va fi să fie centrala spirituală de lucru pentru toate Burg-urile. Va fi construită, dar nu în Mecklenburg, ci acolo unde îi e locul firesc: în apropiere de München.
27.4.[1936]
Ieri am vorbit în faţa a 9400 de comandanţi S.A.******* din Grupa******** Sudvest la Stuttgart. Sala de festivităţi a oraşului, umplută cu bărbaţi în uniforme identice, făcea o impresie impozantă. Mişcat am fost însă de salutul comandantului de Grupă Ludin. El m-a salutat nu numai ca însărcinat al Führer-ului, ci şi pentru că eu aş fi un program. Un program al curajului, al clarităţii spirituale şi al intransigenţei. S.A. Sudvest s-ar afla unită în luptă de partea mea. Acestea au fost cuvinte revigorante, dar care şi obligă. Mai târziu Ludin mi-a mulţumit încă odată pentru cuvântare şi a promis “Lupta împotriva tuturor întunecaţilor zilelor noastre”. După asta am luat-o cu avionul înapoi spre Berlin.
27.4.[1936]
Ieri am vorbit în faţa a 10.000 de comandanţi S.A. la Stuttgart. Sala de festivităţi a oraşului împodobită pe măsură. M-am străduit să redau S.A. încrederea de sine, convingerea că ea mai are o misiune: să apere caracterul victimelor de până în 1933. Au fost foarte recunoscători pentru această îmbărbătare, din păcate încă necesară. Salutul comandantului de Grupă Ludin m-a mişcat: numele meu ar fi program. Program al curajului, al clarităţii spirituale, luptă împotriva lamentărilor politice şi culturale. O ţinută interioară soldăţească, cu care, şi cu lupta mea, S.A. Sudvest se identifică.
De la dr. von Bruck [?] a ajuns raportul despre reuşitele tratative comerciale de la Belgrad. Tot o chestiune, pe care o va revendica faţă de Führer Ministerul Economiei. Deşi Listisch [?], reprezentantul cooperativelor din Silezia de Sud, a fost determinat la asta de către noi. Prin el am dus noi tratative. Acum aceasta trece în mâini oficiale. Ca multe altele, acordul brazilian, succesele din Persia şi Afganistan, care au fost iniţiate în exclusivitate de către APA.
Tipografia*********[?] pentru România este adunată la un loc şi va pleca în curând. Insignele sunt gata, forma de organizare a Partidului este discutată până la capăt. Dacă Titulescu va fi răsturnat de aici, atunci Mica Antantă va fi aruncată în aer şi Germania ar fi degajată în Spaţiul Dunărean.
1. Mai [1936]
Ieri l-am întâlnit la Führer pe Rust şi am adus din nou vorba la Institutul de Preistorie al Reich-ului. Deoarece Rust îmi acceptase acum propunerile, a fost doar de finalizat doar [sic] vizita Secretarului de Stat Wiegand. Când Führer-ul a auzit că suntem de acord, a râs vesel: mai mult nu vrea să audă, el este atunci de acord! Deci Rust îmi va scrie acum o scrisoare şi va confirma totul, lucru cu atât mai necesar şi urgent, cu cât vechii arheologi au vrut în urmă cu câteva zile la Bonn să obţină prin şantaj o altă soluţie. Atunci va fi realizat, după doi ani şi jumătate de luptă obositoare, un loc de muncă, pe care, cu un pic mai multă energie în anturajul lui Rust, l-am fi putut comod crea în trei luni. După oportunitatea de cercetare pentru profesorul Frank, impusă de mine cu la fel de multă trudă, va intra acum în activitate, după aproape trei ani de luptă împotriva indolenţei şi a sabotajului, profesorul Reinerth. Două lăcaşuri de cercetare, pentru ca în sfârşit să se scrie o istorie a poporului german, şi nu a ideologiilor catolice, protestante sau liberale!
Am fi putut-o avea însă şi mai ieftin…
Führer-ul a vorbit apoi despre comunismul în dezvoltare din Polonia şi a adăugat că situaţia ar fi acolo atât de complicată, încât Polonia nu înseamnă pentru noi un pericol de durată. Am remarcat că reprimarea Reformei a privat Polonia de cel mai bun sânge al său şi fărâmiţarea a dus mai apoi la o selecţie negativă suplimentară.
La 30.4. ministul italian Rossoni a fost la mine ca să discute despre ideologiile noastre. Doreşte să mă revadă la München, dar eu nu am, din cauza întregii situaţii, nici un chef deosebit.

2. Mai [1936]
IerAzi, instructorii H.J.********** întruniţi la Potsdam au fost din nou aici. Am fost salutat cu mărturisirea de credinţă: Calea mea este şi calea H.J.. Le-am recomandat cu tărie să lege duritatea interioară cu stăpânirea de sine exterioară şi le-am clarificat misiunile Ordensburg-urilor şi ale Casei mele a Orden-urilor. Cuvântarea lui dr. G. am examinat-o din nou mai atent. Noţiunea de „Îngrijire a Istoriei“ creată de noi a preluat-o acum şi el.
În sine, bine. Atât doa [sic] că „Reichskultursenat-ul“ este constituit pe sfert din persoane, care nu au nimic comun cu noi şi care, în chip de “purtători ai doctrinei noastre“, reprezintă un adevărat blamaj pentru autentica „Îngrijire a Istoriei“. Şi conducătorii secţiilor din landuri, în parte fără nici un fel de cunoştinţe de artă, oferă fără să chibzuiască posibilităţi oponenţilor noştri (Hannover, Essen). A trebuit să-i scriu lui Terboven o scrisoare răspicată; deoarece el este unul dintre cei mai îngrădiţi, dar de aceea cei mai impertineţi Gauleiter***********-i va face în mod sigur tot posibilul, să-mi vină în întâmpinare.

Iulie [19]36.
Pentru că totuşi nu am talent să întreţin un jurnal de durată, am să încerc cu un rezumat succint al lucrurilor, pentru că se întâmplă atâtea, încât în viitorul îndepărtat nu va fi poate chiar lipsit de tentaţie să documentez calea transfigurării în toate posturile de conducere. În afară de asta, unele lucruri par a avea o natură atât de fundamentală, încât vreau să-mi precizez poziţia actuală.
În privinţa formării culturale, temperamentele şi părerile diverg încă foarte mult. Mai mult decât înainte de 1933, când numai puţini au vorbit despre aceasta, în timp ce azi, domeniul vieţii spiritual-culturale este adesea un loc unde se desfăşoară cei care au terminat de păscut iarba de pe alte păşuni. Goebbels a încercat în mod bine orientat să-şi dezvolte Kulturkammer dincolo de limita unei grupări sociale în direcţia unui centru reprezentativ de anvergură şi în acelaşi timp de formare naţional-socialistă. Aceasta l-a sfinţit mult pe dinafară, dar puţin pe dinăuntru. Nu poţi să pretinzi de la un instrument toată orchestra. I-am declarat asta de mult într-un schimb de scrisori (cazul R. Strauss, Hindemith şamd.) şi în final am afirmat în scris faţă de toţi Reichsleiter-ii că natura „Reichskultursenat-ului“ are un caracter sălbăticit, neîngrijit. Dar mentalitatea de argat mai este adânc înrădăcinată în mulţi naţional-socialişti: ei iau în calcul posibilităţile executive ale Ministrului Propagandei în multe domenii şi nu vreau să se expună nicăieri. Ei privesc cum îmi duc eu lupta… I-am transmis Führer-ului un memorandum despre „Reichskultursenat“, şi apoi mi-am expus şi prin viu grai opinia mea, potrivit căreia componeţa ar fi o sfidare la adresa ideologiei naţional-socialiste.
El a spus: „Aveţi dreptate… vom găsi noi o cale… poate este bine că s-a întâmplat aşa…” – Dar între timp G. şi-a mărit în linişte executivul şi greşeli flagrante par să nu strice. La Festivalul de la Heidelberg cu ocazia sărbătorii de 650 de ani Camera de Cultură a organizat în faţa Castelului dansuri. Şi anume: ceardaş, dans polonez, step de coloraţi! Rust şi Frank au fosst [sic] furioşi. Noi luptăm de ani de zile împotriva înţelepţilor ?? coloraţi – şi ei apar ca ?? dansurile noastre festive!
Rust a absentat total de la serbare.
În timp ce comunitatea culturală din München…

10.8.[1936]
Olimpiada a adus mulţi oaspeţi. Cu toate că am avut puţin de a face cu toată povestea, am avut totuşi câteva vizite, care nu sunt lipsite de interes. Printre alţii Goga. El a pornit la drum ca să vadă, dacă susţinerea mea are valoare. Dorinţa sa cea mai arzătoare, să fie primit de Führer. „Im[portance] des apparences“ –această politică voia să o discute cu mine. Însă regele Carol “protestase” aici împotriva imixtiunii germane în politica românească, după cum îmi spusese recent Führer-ul la masa de prânz – cu un calificativ potrivit pentru rege… Astfel că nu aveam un chef deosebit, să-l las în faţă. Atunci când el îmi comunică însă, că regele Carol a aprobat călătoria sa la Berlin, nu am mai avut rezerve să-i recomand Führer-ului primirea. Führer-ul spuse: „Credeţi că are sens? I-am refuzat pe români, ca să nu trebuiască să-l primesc şi pe Titulescu.“ Am răspuns că aşa după cum arată lucrurile (Grecia), România va trebui să se decidă, Titulescu nu e nemuritor. O primire a lui Goga i-ar echilibra [?] energiile. – Cancelaria Prezidenţială a încercat apoi să împiedice audienţa, dar eu am impus-o totuşi şi Goga mi-a mulţumit cu lacrimi (vezi nota despre vizita la Führer şi la Hess). Viitorul contract politic între Germania şi România a fost discutat doar de către noi, acordul comercial a fost înaintat de Malletke. Un prânz a încheiat aceste întâlniri şi Goga nu mai îmi dădea drumul la mână la despărţire şi îmi promitea alianţă tovărăşească în marea luptă.

* Ordensburg: un fel de şcoală de cadre nazistă
**Crössinsee: localitate din fosta Germanie, actualmente în Polonia (Złocieniec)
*** Kreisleiter :comandant al unui Kreis, subdiviziune a unui Gau, unitate administrativă din Germania nazistă
**** Mythus :”Der Mythus des 20. Jahrhunderts”, carte scrisă de alfred Rosenberg
***** Orden: aici este vorba de „ordinele” naziste, vezi Ordensburg
****** Burg: aici nu este vorba de cetăţi, ci de şcolile de cadre amintite, vezi Ordensburg
******* S.A. : Sturm Abteilung, organizaţie paramilitară nazistă
******** Grupa : subdiviziune a unui Kreis, vezi mai sus Kreisleiter
********* Tipografia : aici nu este clar dacă este vorba într-adevăr despre o tipografie, sau doar de material de propagandă tipărit
********** H.J. : Organizaţie de tineret nazistă
*********** Gauleiter : comandant de Gau, unitate administrativă nazistă

Nota traducătorului:
Am renunţat la încercarea de a traduce cuvintele care descriu funcţiile din NSDAP sau din aparatul administrativ al statului nazist, precum şi alte noţiuni specifice acestei perioade din istorie, deoarece nu au echivalente în limba română. Textul devine prin aceasta mai greoi, dar nu renunţă la exactitate.
Parantezele drepte şi conţinutul lor au fost preluate din textul original. Ele aparţin celui care a transcris manuscrisul şi conţin completările (sau reflectă incertitudinile) acestuia. Dublul semn de întrebare semnalizează câteva nelămuriri ale traducătorului, care nu au putut fi clarificate la repezeală.
Posibilităţile de formatare sunt destul de limitate pe acest blog. O versiune a documentului într-un format adecvat (ca de exemplu .doc) poate fi obţinută de către persoanele interesate la cerere.