Minima Ruralia

Stimate d-le Primar,
soţia mea, Vera Kreutzberger, a făcut în ultimii doi ani câteva sesizări şi sugestii cu privire la situaţia generală din satul Bălceşti, care v-au fost adresate direct.
Doresc să mă refer azi la două dintre faptele amintite de dânsa, care, în mod evident, nu au avut ecoul la care ne-am aşteptat, atât noi cât şi ceilalţi locuitori ai satului.
Sugestia referitoare la îndepărtarea aşa-zisei “Autogări” de la intrarea din sat, obiect insalubru, care strică peisajul şi face o impresie deplorabilă asupra oricărui turist care se rătăceşte prin zonă (pentru detalii vezi aici), precum şi înlocuirea sa printr-o staţie de autobuz de construcţie adecvată, nu a avut până azi nici un fel de urmări. Ba mai mult, în urma unor săpături efectuate în sat, au fost depozitate în vecinătatea staţiei de autobuz grămezi de pământ şi moloz, care accentuează şi mai mult aspectul de dezordine generală de la intrarea în sat. Poate că ar fi cazul să solicităm ajutorul celor care colectează fier vechi? Sunt convins că obiectul susmenţionat i-ar interesa, fiind confecţionat în întregime din tablă.
În al doilea rând, soţia mea şi-a exprimat în scris speranţa că lucrările la conducta de apă, care urmau să fie efectuate începând cu luna octombrie 2008, se vor desfăşura în aşa fel încât viaţa sătenilor şi în primul rând circulaţia de pe stradă să nu fie prejudiciate în mod inutil. Nici această speranţă nu s-a îndeplinit. Vă puteţi informa deaspre modul în care au decurs aceste lucrări accesând aici blogul nostru personal.
Doresc să subliniez încă odată faptul că, după aprecierea mea, modul în care au fost executate lucrările la conducta de apă nu poate fi considerat câtuşi de puţin profesional. Strada Principală a fost practic distrusă şi acoperită de noroi. Conducta subterană de apă din polietilenă, care se protejează în mod normal prin folosirea nisipului fin şi a unei folii speciale, care uşurează eventualele săpături ulterioare, a fost acoperită cu ce s-a nimerit: în satul Bălceşti nu s-a folosit, după cum se poate constata foarte uşor, nici nisip nici folie. Argila cu care s-au astupat şanţurile precum şi bruma de pietriş împrăştiată pe stradă nu au fost tasate cu compresorul, astfel încât au apărut în mod inevitabil denivelări care pun în pericol orice autoturism normal.
În urmă cu trei zile, am constatat că lucrările de reparare a conductei de apă, care au început în urmă cu două săptămâni, nu au fost de loc încununate cu succes, apa continuând să izvorască din pământ şi să acopere suprafaţa carosabilă cu un strat alunecos de gheaţă, fapt prin care singura noastră cale de acces, Strada Principală, devine aproape impracticabilă. Locuitorii din sat au fost nevoiţi, la temperaturi mai scăzute decât -10 °C, să spargă manual gheaţa din şanţuri şi să împrăştie pe stradă material antiderapant, fără nici un fel de ajutor din partea autorităţilor. Acest lucru l-am documentat prin fotografii publicate în acelaşi loc pe blogul personal.

Vă recomand insistent să verificaţi atât indeplinirea sarcinilor prevăzute de contractul cu firma executantă, cât şi situaţia juridică actuală. După părerea mea, atât persoanele responsabile din partea primăriei, cât şi firma executantă nu şi-au făcut până la ora actuală datoria în mod corespunzător. Lucrarea nu este nici pe departe în stadiul în care ar putea fi preluată de beneficiar şi cu atât mai puţin declarată ca fiind finalizată. În satul Bălceşti, alimentarea cu apă nu funcţionează decât pe hârtie. Sau dacă vreţi, pe stradă.
Doresc să mai menţionez că, dacă vă pot fi de ajutor cu orice informaţii suplimentare, stau cu totul la dispoziţia d-vs. Având în vedere experienţa de până acum, consider totuşi că este necesar să informez despre starea actuală de lucruri atât publicul larg, cât şi forurile d-vs. superioare, cărora le voi aduce la cunoştinţă această scrisoare.
Cu stimă
Mihail Lungu