Minima Ruralia

Weil ich mich vor kurzem schon mit der Apokalypse beschäftigt habe, hier noch einige Gedanken zum Thema.
Martin Luther, dem Begründer der Evangelischen Kirche, wird der Satz zugeschrieben:

Und wenn ich wüsste, dass morgen die Welt unterginge, würde ich heute noch ein Apfelbäumchen pflanzen.

Aus dem Zusammenhang gerissen ist die angekündigte Handlung von einer monströsen Sinnlosigkeit.
Und außerdem eine glatte Anmaßung, weil schlicht und einfach niemand die Erfahrung, die zu einer solchen Behauptung berechtigt, gemacht haben kann.
Was mich jedoch am meisten stört, ist, dass die Mehrheit der Mitmenschen diese Aussage wortwörtlich nimmt.
Eine meiner Horrorvisionen ist, dass morgen tatsächlich das Ende der Welt sein sollte. Und dass Millionenscharen von Menschen, jeder in einer Hand ein Apfelbäumchen und in der anderen einen Spaten tragend, um einen geeigneten Platz zum Pflanzen kämpfen würden. Die Vorstellung, die dahinter steckt, erschrickt mich und macht mich wütend. Sie gehört zum Ballasterbe der Menschheit.
Wenn wir der Sache auf den Grund gehen, dann stellt sich jedoch heraus, dass der blöde Spruch mit dem Apfelbaum in der Hinterlassenschaft von Luther überhaupt nicht auffindbar ist und erst in Deutschland des Jahres 1944 erschien. Das hat viel mit der deutschen Stimmung in und nach den Kriegsjahren und (natürlich!) gar nichts mit Luther zu tun, wenn man von seiner Beliebtheit in diesem Lande absieht.
Martin Luther kann man aber was Anderes, weniger Bekanntes in die Schuhe schieben. So hat er z.B. eines der vielen Enden der Welt für das Jahr 1600 prophezeit. Und die erste Bücherverbrennung auf deutschem Boden veranstaltet. Und, das schlimmste zum Schluss, hat er auch etwas angeregt, was Hitler & Co in die Tat umgesetzt haben:

Erstlich, das man jre Synagoga oder Schule mit feur anstecke und, was nicht verbrennen will, mit erden überheufe und beschütte, das kein Mensch ein stein oder schlacke davon sehe ewiglich. Und solches sol man thun, unserm Herrn und der Christenheit zu ehren damit Gott sehe, das wir Christen seien.

Amen.

===

Pentru că tot m-am ocupat de curând cu apocalipsa, iată câteva reflecţii în plus pe această temă.
Lui Martin Luther, întemeietorul Bisericii Evanghelice, i se atribuie următoarea frază:

Chiar dacă aş şti că mâine se va sfârşi lumea, aş planta azi încă un puiet de măr.

Scoasă din context, acţiunea anunţată arată o monstruoasă lipsă de sens. În plus, şi o deplină şi absolut nejustificată pretenţiozitate, deoarece nimeni nu poate să fi trăit experienţa care îndreptăţeşte la o astfel de afirmaţie.
Ceea ce mă deranjează însă cel mai mult este faptul că majoritatea oamenilor ia această afirmaţie literal. Una dintre viziunile mele de groază este că mâine chiar ar fi sfârşitul lumii. Şi că o gloată de milioane de oameni, fiecare ducând într-o mână un pomişor şi în ceealaltă o cazma, s-ar război pentru un loc potrivit pentru plantat. Concepţia care se află în spate mă îngrozeşte şi îmi trezeşte furia. Ea ţine de balastul moştenirii umane.
Dacă cercetăm povestea ceva mai amănunţit, constatăm însă că afirmaţia tâmpită cu puietul de măr nu poate fi regăsită nicăieri în operele lui Luther, ea apărând abia în Germania anului 1944. Aceasta are foarte mult de-a face cu atmosfera din Germania din anii de război sau imediat după acesta, şi (bineînţeles!) nimic de-a face cu Luther, dacă facem abstracţie de popularitatea sa din această ţară. Lui Martin Luther putem însă să-i trecem altele, mult mai puţin cunoscute, la răboj. De exemplu faptul că a prevăzut sfârşitul lumii pentru anul 1600. Şi prima incendiere de cărţi pe teritoriul Germaniei. Şi, am lăsat răul cel mai mare la urmă, propuneri care au fost realizate de Hitler & Co:

În primul rând, să se dea foc sinagogilor şi şcolilor lor, iar ceea ce nu arde să fie îngropat în pământ, ca nimeni să nu mai vadă în veci vreo piatră sau cenuşă din ele. Şi asta trebuie făcut în slava Domnului şi a creştinătăţii, ca să vadă Dumnezeu că noi suntem creştini.

Amin.