Skip to content

Morală fără fabulă

La München, după îmbarcarea în avionul companiei Lufthansa spre Cluj, mi-am căutat locul, pe care l-am găsit însă ocupat de un individ de vreo patruzeci de ani. În timp ce-mi puneam jacheta în compartimentul pentru bagaje, i-am spus: „Sie sitzen auf meinem Platz. Sie können aber von mir aus sitzen bleiben, wenn’s Ihnen daran liegt.*” Nici o reacţie. I-am repetat toată chestia pe româneşte, arătându-i în acelaşi timp cuponul de la cartela de îmbarcare. Nici o reacţie. N-aveam nici un chef să mai încerc şi-n alte limbi.
„Paştele mă-tii de dobitoc” i-am spus clar şi răspicat, în timp ce mă aşezam pe locul liber de lângă el, după care mi-am scos cartea din geantă şi am început să citesc.
Puţin după aceea, l-am auzit pe uzurpatorul de locuri vorbind la telefon într-o românească perfectă. După decolare, tipul a avut o scurtă convorbire cu stevardesa, într-o germană impecabilă.
Morala: calitatea de a fi bilingv nu te scuteşte de mojicie. (Mă refer prin asta, binînţeles, la mine însumi, pentru că nu e de loc frumos să înjuri pe cineva într-o limbă, pe care acesta n-o înţelege.)

* „Staţi pe locul meu. Dar puteţi rămâne aşezat, din partea mea, dacă doriţi.”

2 Comments

  1. cipslim wrote:

    parca am mai citit asta … deja vu?
    Oricum, as fi facut misto de el cu chestii de genul: „uite ma jita ca scrie nr pe cupon, aicea e cu locuri, la tara la voi personalul nu are numere?, stewardeza e de vine ca nu te-a invatat sa citesti, etc. Nu ca sa ma laud dar am un talent innascut sa fac oameni de genul asta sa se enerveze si mi se pare just.

    luni, martie 8, 2010 at 22:10 | Permalink
  2. Mihai wrote:

    Deja vu? Ăsta a fost un test, voiam doar să aflu dacă mai citeşte cineva ceva pe-aici…

    marți, martie 9, 2010 at 6:16 | Permalink

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*

Descoperă mai multe la Minima Ruralia

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura