Primăria orașului Buşteni afirmă sus şi tare că „megaliţii” Sfinxul şi Babele sunt în continuare „proprietatea” oraşului Buşteni, judeţul Prahova, deoarece există o „listă de inventar” care dovedeşte acest lucru, cu toate că terenul de dedesubt aparţine comunei Moroeni din judeţul Dâmboviţa.
Pe lângă faptul că toată discuţia pare izvorâtă din pana lui Caragiale, monumetele naturale, chiar dacă sunt stânci sau pietre mari, nu sunt în niciun caz megaliţi. Dacă noţiunea de „megalit” ar însemna doar „piatră mare”, atunci ar trebui să considerăm, de exemplu, denumirea de „soacră mare” ca fiind referitoare la o soacră cu gabaritul depăşit.
În afară de acesta, pretenţia de „proprietate” este absurdă, chiar dacă există o listă de inventar a monumentelor naturale.
Chestii de genul acesta se pot întâmpla doar în România. Cunosc un caz în care cineva a moştenit o casă, fără să deţină însă şi terenul de dedesubt. Mă rog, o casă o mai poţi muta. Dar Sfinxul şi Babele, mai greu.
