Minima Ruralia

Cu ocazia zilei de 1 Decembrie se petrec lucruri de-a dreptul interesante. Faptul că toţi politicienii români fac declaraţii sforăitoare este absolut normal. Lucru care deranjează, dar nu prea-i interesant. Dar iată că până şi un pigmeu, chiar unul pe care-l caracterizează „pesimismul antropologic”, îşi îndreaptă dintr-o dată spinarea, capătă ochi umezi şi se simte îndreptăţit să vorbească de la egal la egal cu Ţara: „La mulţi ani, România!”. Pe lângă asta, mai comite şi un text edulcorat, „lucid optimist” (preluat atât de „În Linie Dreaptă„, cât şi de „Dreptatea„, platforme internautice care se urăsc reciproc de moarte), care, dacă ţinem cont de pesimismul lui antropologic declarat, trebuie, deci, înţeles ca fiind „eshatologic”.
Mă simt şi eu obligat să scriu, cu întârzierea de rigoare, ceva cu ocazia zilei de 1 Decembrie. Adică, mai bine zis, să repet faptul că, patriot adevărat fiind, îi dau dreptate necondiţionată lui Karl Kraus.

PS
Poate că cititorul a remarcat (pe drept?) faptul că îi dau cam prea multă atenţie d-lui Adrian Papahagi. Promit că mă voi îndrepta, am să-l las de-acuma baltă, la fel ca pe Dorin Tudoran.