Acu’ vreo zece anişori comentam destul de des pe o platformă de internet din Germania, unde se discutau cele mai diverse teme, de la politică până la literatură. Am avut, cu această ocazie, o divergenţă de păreri cu un comentator austriac, un tip plin de sine, cu veleităţi de scriitor, veleităţi care erau, zic eu, cam la fel de îndreptăţite ca ale mele. Epuizându-şi, după cum se pare, resursele retorice, tipul a recurs în cele din urmă la încercări de jignire, zic încercări, pentru că pe mine toată treaba m-a lăsat de fapt rece. Printre altele, s-a legat şi de vârsta mea înaintată, el fiind cam cu vreo 15-20 de ani mai tânăr. I-am răspuns atunci, arătând înţelegere pentru faptul că ceda, prin aceste încercări, unui rezonabil imbold de răzbunare, dar totodată făcând eu însumi încercarea de a-i explica în mod raţional, de ce aluzia la vârsta mea înaintată nu mă poate atinge. Cel ce se împăunează cu faptul că este cu 15-20 de ani mai tânăr decât mine uită complet faptul că eu am trăit deja aceşti 15-20 de ani, deci îi am la activ, aşa buni-răi cum au fost, lucru care, în cazul său, este doar o prognoză câtuşi de puţin sigură. Dar chiar dacă va ajunge să-i trăiască şi el, ce garanţie are că vor fi mai împliniţi ca ai mei? Şi atunci, de ce crede el, sărman nerod, că mă voi simţi jignit când pomeneşte diferenţa de vârstă? Oricine consideră că vârsta în sine ne dă valoare sau ne-o ia, deovedeşte o îngustime de minte înfiorătoare.
Iată că acum se găseşte, şi în spaţiul virtual românesc, un „deştept” care-mi aminteşte, cu intenţia evidentă de a mă jigni, vârsta înaintată. Un „deştept” care nu poate invoca drept scuză nici măcar îngâmfarea tâmpă a adolescentului.
Nu ştiu exact care este diferenţa de vârstă dintre noi, dar un lucru îl ştiu sigur, eu n-aş fi fost în stare să comit o propoziţie îngălată cum scrie el azi:
Eu și majoritatea cunoscuților mei (ca și majoritatea cunoscuților tuturor, în România) suntem prima generație încălțată.
nici măcar în primele clase de liceu. Iar cine îşi începe azi un articol cu această creaţie fulminantă, va scrie la fel de prost şi în 50 de ani. Să mă simt eu jignit? Aiurea!
Voi înceta să mai discut cu el, orice s-ar întâmpla, necum să mai încerc să-l conving. Fericitul posesor al unui cap de lemn va conştientiza, poate, precaritatea situaţiei în care se află, abia atunci când acesta va fi ros de cari sau îi va lua cumva foc. Dar poate nici atunci.
![Amy Winehouse-Back To Black [Front]](https://paulmelian.de/blog/wp-content/gallery/muzica-1/Amy-Winehouse-Back-To-Black-Front.jpg)
3 Comments
Autorul propoziţiei incriminate este de părere că mi-am pierdut „exercitiul intelegerii articolelor in limba romana” şi încearcă să mi-o explice. Parcă de asta ar fi vorba! Îi dau, totuşi, cu plăcere ultimul cuvânt, cu promisiunea fermă că va fi chiar ultimul:
io n-am in cercul meu mic de prieteni (nu ma refer la sefi sau colegi de munca) pe cineva conform descrierii. toti sunt din satul meu (o mica suburbie din voluntari, condusa de duamna firea) si 2 din Cluj, exista o singura exceptie – o doamna din Bucovina care e peste noi toti la varsta, castiguri si probabil perspectiva (ministru, dar nu cu PSD)
ca sa te mandresti cu faptul ca parintii tai isi razuiau balegarul de sub unghiile vinetii cu ajutorul unui cocean de porumb folosit in prealabil la buddha din fundul curtii, e mare lucru, indeed. dar e rusinos intrucatva sa-ti asumi faptul ca esti primul din familie care a avut privilegiul de a purta incaltaminte. fiindca, orice ai incerca sa demonstrezi, atunci cand treci pe langa mine prin piata romana sau pe dorobanti, toata lumea va spune „uite-l si pe baiatul ala de la paza, imbracat in portul traditional din teleorman, sacou verde si pantaloni visinii cu adidasi albi – oare s-a rasturnat o masina de gunoi in zona sau e doar mirosul de picioare?”
anyway… cand cineva il ataca pe Paul Melian, legandu-se de „varsta”, hop si eu, cu o mica si umila replica:
Bai bulangiilor, daca voi in tarania voastra va simtiti atat de tineri si de bazati ca sa suflati arogante in directia asta, unde mortii vostri va vedeti la o varsta similara? Sa-i sugeti pampersu’lui arsinel, ala e omul vostru cu care sa va luati intelectual la tranta, trebuie doar sa stabiliti care din voi se travesteste in femeie.
pause
play:
Foarte reconfortant comentariul tău. În rest, las tema baltă, deoarece i-am promis tipului (care nici măcar nu e teleormănean!) ultimul cuvânt. Şi eu îmi respect promisiunile.
LE
Pink Floyd au fost, după mine, aproape geniali în perioada lui Syd Barrett. După asta, au rămas doar excelenţi…
Post a Comment