O glumă veche, care în ziua de azi probabil nici n-ar mai fi recunoscută ca glumă, consta din răspunsul la întrebarea „Ce faceţi, băieţi?”, şi anume: „Vorbim discuţii!”, care parodia un mod foarte răspândit de a stâlci limba.
Avem, de exemplu, substantivul „discuţie”. Ce facem cu el?
O discuţie poate fi purtată, dusă, iniţiată, evitată, finalizată, avută, scurtată, lungită, auzită, surprinsă, mediată, ignorată, salutată, admirată, prejudiciată, înlesnită, favorizată, urmată, precedată, destinată, interceptată şamd.
Cel care „face” o discuţie, cum este cazul Preşedintelui Echidistant şi Mare Mediator Nicuşor Dan, dovedeşte că nu stăpâneşte ca lumea limba maternă:
Cred că suntem cu toții foarte foarte tensionați dacă facem o discuție despre o ironie.
Mă rog, de la un politician nu trebuie să aşteptăm cine ştie ce creaţii stilistice elevate, dar nici chiar aşa:
La vârsta adultă exaltarea nu e bună, mai ales când vorbești în numele unei categorii de oameni care ți-au dat mandatul.
Bine bine, veţi spune poate, este peste nivelul lingvistic al unora ca Marian Vanghelie sau Vasilica-Viorica Dăncilă. Dar îl bate până şi dulapul vorbitor Klaus Iohannis. Halal Preşedinte. De „logica” sa infantilă nici nu mai vorbesc.
