Consideraţii interculturale

În Germania, mişcarea ecologistă a influenţat până şi aspectul maşinilor. În dorinţa de a-şi „personaliza” vehiculul şi de a-şi demonstra opiniile proprii, neamţul a recurs adesea la stick-ul sau abţibildul auto. Una din formele de manifestare a personalităţii posesorului maşinii a fost dezvăluirea motivelor pentru care el frânează… sau nu frânează.

Primul slogan, „Frânez şi pentru animale”, (adesea însoţit de recomandarea de a păstra distanţa) a fost imediat urmat de desemnarea altor categorii de fiinţe care trebuiau să se bucure de această favoare (dintre care unele au ajuns chiar titluri de cărţi sau albume muzicale): politicieni, bărbaţi, manageri, bancheri, femei, nazişti, ba chiar singularitatea d-nei Merkel. Faptul că persoanele sau categoriile de persoane erau coborâte la nivelul animalelor a fost, de multe ori, considerat un blamaj insuficient, astfel încât au mai fost utilizate şi alte mici precizări, cum ar fi de exemplu „Dar nu imediat” sau „Ca să văd pe cine am călcat”.
Meticulos cum este, germanul ne-a adus la cunoştinţă şi categoriile de fiinţe pentru care el nu frânează, cum ar fi bicicliştii, suporterii lui Bayern München, pedofilii, politicienii, bancherii, naziştii sau, ţineţi-vă bine!, chiar copiii. (În acest ultim caz avem, după cum se pare, de-a face cu o confuzie, care pe deasupra este una austriacă, şi nu germană. Cititorul este rugat să se mulţumească cu această explicaţie sumară sau să se documenteze singur aici.)
Urmează acum, cu siguranţă,  în toiul crizei refugiaţilor pe care o trăim actualmente, stickere de genul „Frânez(su nu) şi pentru refugiaţi(azilanţi)”, „Nu frânez pentru intoleranţi(xenofobi)” sau „Eu sunt refugiat(azilant)”.

Bineînţeles că noi, românii, ca un popor cult, civilizat, politicos, flexibil în gândirea noastră şi dornic de generalizare cum suntem, nu vom cădea în această capcană în care a căzut neamţul cel tipicar şi obtuz. În vremurile mai liniştite, în care nu eram ameninţaţi de hoardele de refugiaţi musulmani care se revarsă peste Europa, conducătorul auto român se mulţumea să aducă la cunoştinţa celorlanţi participanţi la traficul rutier doar un foarte semnificativ „Frânez brusc şi fără motiv”, afirmaţie care implică, bineînţeles, şi libertatea de a nu frâna, dacă n-are chef. Sau, cu religiozitatea profundă care ne caracterizează ca şi popor, cel mult un „Frânez doar când simt apropierea Domnului”. (Oare n-o fi prea târziu?)
De animale, ce să mai vorbim, ajunge doar să te uiţi pe marginea şoselelor, la ce să ne mai răcim gura de pomană? Iar în privinţa refugiaţilor, dacă ar fi să mă iau după comentariile pe care le citesc pe platformele on-line (dar şi după declaraţiile bravilor noştri politicieni), fiecare cu ale lui, noi cu Dumnezeul nostru, ei cu „Dumnezeii lor!”.

Pe chestia asta îmi vine în minte una dintre glosele lui Paul Melian, pe care o redau mai jos în traducere aproximativă:

Dumnezeule!
Subiectul unui sondaj efectuat de institutul Gallop a fost întrebarea:
„Cum se numeşte Dumnezeul musulmanilor?”
În zona de pietoni dintr-o metropolă din Europa Centrală a fost consultat un eşantion de 100 trecători (aleşi dintre cei fără aspect de străin).
Iată rezultatul.
Cele mai multe nominalizări au fost obţinute de „Mohammed” (40), urmat de „Mahommed” (27) şi „Nu ştiu” (16).
„Allah” a obţinut 5 voturi, în timp ce „Muhammad”, „Ali” şi „Islam” au fost menţionate de câte două ori.
Cu un singur vot au fost notate „Mahmud”, „Mammon”, „Salam”, „Noe”, „Buddha” şi „Păi ăştia au doar mai mulţi Dumnezei, nu-i aşa?”

Ce bine că noi românii, trăind la marginea Europei şi la poarta Orientului, cu experienţa propriei noastre istorii inteligent distilată în cultură şi mentalitate, suntem scutiţi de o astfel de ignoranţă!

BremsenTiere

Image 1 of 11

Rog păstraţi distanţa. Frânez şi pentru animale!