Minima Ruralia

Având în vedere dimensiunile sălii de aşteptare, i se trezi bănuiala că ar fi mai bine să meargă la toaletă înainte de a-şi prelua bagajul de cală. În WC, pe peretele de deasupra scoicilor pisoarului, erau plasate poze uriaşe cu nişte tipe, care, după cum se părea, apreciau în fel şi chip bărbăţia utilizatorilor. „Mă rog”, îşi spuse el, „prin asta au făcut ceva economie la faianţă”.

WC-ul părea să fi fost planificat de către o firmă olandeză, judecând după înălţimea scoicilor, astfel încât trebui să se ridice pe vârfuri, cu toate că era de statură medie. După ce termină, îşi dădu seama că ridicatul pe vârfuri fusese de prisos, deoarece sifonul lipsea cu desăvârşire, astfel încât urinase pe proprii pantofi şi pe manşetele pantalonilor. Îşi şterse cât de cât pantofii cu o batistă de hârtie şi se îndreptă spre lavoar, să se spele pe mâini. Robinetul scoase un horcăit de moarte, o vreme nu se întâmplă nimic, după care primi un şuvoi bolborosit de apă direct în poală. Se şterse pe cât se putea de bine cu o altă batistă de hârtie. Înjurând printre dinţi, ieşi în hală să-şi recupereze bagajul. Pe banda rulantă apărură, după o vreme, bagajele cursei cu care venise. Într-un târziu apăru şi o bluză de pijama de culoare vişinie, pe care o recunoscu imediat ca fiind proprietatea sa, însoţită de o conservă marcă Baktat, pe care o cumpărase în ajun într-un magazin cu produse turceşti. Conserva depăşi, rostogolindu-se, toate celelalte bagaje şi se opri la capătul benzii. Apoi apărură, pe rând, sacul de dormit şi cortul. Într-un târziu se ivi şi rucsacul, cu clapeta capacului deschisă, târând un şnur lung după el. Capacul prezenta pe partea interioară o urmă negricioasă, se pare că se agăţase de ceva care intrase dedesubt iar cureluşele de piele care legau capacul de corpul rucsacului şi imobilizau sacul de dormit şi cortul erau rupte. Îşi trase tot calabalâcul de pe bandă, se aşeză pe jos, îşi scoase briceagul şi începu să-şi cârpească rucsacul.

=== va urma ===