Bine aţi venit în Baskalya! (4)

Se întâlni, după un zbor de vreo oră şi ceva cu un mic avion cu elice al companiei Tardavia, la un aeroport din provincie, cu prietenul său din Germania Alfred, care sosise cu o cursă directă de la Frankfurt. La staţia de taxiuri, asistară la un spectacol de balet inedit. În aşteptarea călătorilor, taxiurile erau parcate perpendicular pe banda de ieşire, astfel încât după plecarea primului, care cotea pur şi simplu la stânga, taxiurile rămase executau pe rând o manevră complicată înainte şi înapoi stânga, spre a-şi putea ocupa locul la rând. “Interesantă coreografie” spuse Paul “dar nu înţeleg de ce nu se aşază în şir indian, ar încăpea chiar pe două rânduri!” Într-adevăr, loc ar fi fost destul, parcarea, pe care, pe lângă gropile de rigoare, se vedeau tot felul de marcaje vechi şi foste borduri pe jumătate îngropate în asfalt, avea vreo 12 metri lăţime.
(Aici trebuie să facem o paranteză. Ceea ce va rămâne pe veci un secret de nepătruns pentru toți străinii care vizitează această ţară, este faptul că până și cele mai absurde fenomene, de care te izbeşti tot timpul, au o explicaţie simplă. Trebuie, totuşi, să remarcăm faptul că această explicaţie este, în majoritatea cazurilor, chiar mai absurdă decât fenomenul în sine…
În cazul de faţă, totul pornise, după cum se zvoneşte, de la o întâmplare de pe vremea când, în urmă cu vreo doi ani, taxiurile erau aranjate în două şiruri indiene paralele, despărţite printr-o bandă de ieşire. Unul dintre taximetrişti se plictisise să aştepte şi se dusese să bea o bere, lăsând maşina încuiată şi cu frâna de mână trasă. Paralel cu el, un bişniţar şi-a proptit al său Audi Q6 alb pe avarii (după unii era însă un BMW X5) tocmai lângă acesta şi a dispărut pentru o oră. Haos total. Deranjat de corul de claxoane care se auzea până în biroul său, primarul oraşului a ordonat adoptarea „soluţiei” actuale…)