Minima Ruralia

Deosebit de interesant este faptul că tocmai cei mai intoleranţi reprezentanţi ai „dreptei” româneşti, în frunte cu încrâncenatul Adrian Papahagi, îi acuză pe toţi cei care nu sunt de acord cu ei, de intoleranţă. Ei îşi permit să categorisească orice curent umanist, social, cu adevărat creştin, progresist, liberal, drept „marxism”. Culmea impertinenţei (tâmpe) este insinuarea că „stângiştii” asociază valorile europene cu „islamizare şi imigraţie necontrolată”.

Voi vă erijaţi în apărători ai valorilor creştine, tocmai voi, care le aruncaţi peste bord? Voi vorbiţi de „discursul urii” la „stângişti”, tocmai voi, cei care îl ridicaţi pe Trump în slăvi? Fariseilor!
Iată un text pe care îl promovează Adrian Papahagi pe pagina sa de facebook, datorat altui „formator de opinie de dreapta”, Dragoş Paul Aligică, preluat de aici.
Mi-am permis doar să înlocuiesc termenul de „fascist” cu cel de „marxist”, pentru a demonstra cât de uşor se poate întoarce roata. (Am renunţat să-mi mai bat capul cu punctuaţia, stilul sau diacriticele, că doar n-o să chiar stric orzul pe gâşte.)

Despre reflexul de a stigmatiza ca “marxist” sau “extremist” orice ne lezeaza sensibilitatile ideologice sau ne ofera o oportunitate de a rezolva aparent facil o situatie polemica dificil de rezolvat factual-argumentativ:
Claritatea conceptuala este principala datorie a formatorilor de opinie sau publicistilor. In caz ca nu putem contribui la sporirea acesteia, ar trebui ca cel putin sa incercam sa ne abtinem de la a spori confuzia.
Sa ne ferim totusi sa demonetizam termeni grei care ar trebui sa insemne ceva si care ar trebui sa aiba tractiune in lumea asta, cu incarcatura lor istorica si morala atat de grava si profunda. Daca totul poate fi numit “marxist” sau “extremist”, in functie de umorile si conjunctura polemic-argumentativa, atunci nu se mai intelege nimic cand zicem “extremist” sau “marxist”. Am distrus semnificatia termenilor.
Folosirea abuziva a termenului “marxism”, de pilda, este o mare iresponsabilitate: 1. Fata de victimele reale ale marxismului real. 2. Fata de societate in general pentru ca termenul se dilueaza, trivializeaza si isi pierde continutul moral si politic sinistru. 3. Fata de cei abuziv etichetati sau asociati cu termenul, care sunt stigmatizati nedrept cu una dintre cele mai odioase etichete din lexiconul politic.
Mai grav, aruncand cu lejeritate eticheta de “extremist” sau “marxist” legitimam marxismul. Auzindu-ne vorbind asa, copii astia, care nu mai stiu si nu mai inteleg istorie dar nu sunt toti totalmente lipsiti de simtul realitatii, vor incepe sa creada eronat ca marxismul e ceva rezonabil si respectabil. De ce? Pentru ca ei vor vedea termenul asociat cu persoane care -cu toate defectele, erorile si scaderile lor- sustin puncte de vedere care rezoneaza cu intrebari, probleme si nelinisti publice si sociale din lumea reala cu care sunt familiari si pe care le considera legitime.
Trebuie sa ne reamintim permanent ca in modul in care definim si ne coordonam in spatiul public e necesar ca anumiti termeni grei care ar trebui sa insemne ceva, cu incarcatura lor istorica si morala atat de grava si profunda, sa fie respectati si mentinuti ca atare. Sa nu demonetizam, golim de sens si proiectam in irelevant acesti termeni, prin folosire abuziva si inadecvata.

Bine-bine, d-le Alergică, spune-le chestia asta celor ca Papahagi, Neamţu, Ungureanu, sau celor care publică la ÎLD.