Das mehrstöckige Gebäude hat auf jeder Ebene einen langen und dunklen Korridor. Spärliches Licht gelangt allein durch Fenster an beiden Enden herein. Hin und wieder wird eine der vielen Türen aufgemacht, das Gegenlicht macht dann die Sicht noch schwieriger, die Konturen verlieren die Schärfe wie im Nebel. Lautes Gelächter ist zu hören.
In unzähligen Räumen suche ich nach meinem Bett. Viele der Türen, die ich aufmache, führen zu Gemeinschaftsräumen wie Duschen oder Toiletten. Letztendlich finde ich das richtige Zimmer, ich kann es an irgendwelchen Details eindeutig erkennen. Menschen mit verschwommenen Gesichtern blicken mich wortlos an. Mein Bett ist nicht drin.
===
Clădirea cu mai multe etaje are la fiecare nivel un coridor lung şi întunecat. Lumină slabă sjunge înăuntru doar prin ferestre de la ambele capete. Din când în când este deschisă una dintre numeroasele uşi, lumina din faţă îngreunează atunci şi mai mult vederea, contururile îşi pierd claritatea ca în ceaţă. Se aud râsete zgomotoase.
În nenumărate încăperi îmi caut patul. Multe dintre uşile pe care le deschid dau în încăperi comune, ca duşuri sau toalete. În sfârşit, găsesc camera potrivită, pot să o recunosc fără nicio îndoială după câteva detalii. Oameni cu feţele nedesluşite mă privesc în tăcere. Patul meu nu e înăuntru.
Post a Comment