Skip to content

Verständlich / De înţeles

Frisch, nach einer zweimonatigen Reise, zurück in Rumänien angekommen, höre ich große Aufregung zwischen den Hühnern unserer Nachbarin Ana.
Ich frage:
„Was läuft da, zum Kuckkuck? Fuchs oder Hühnerhabicht?”
„Weder, noch. Ana schlägt ihre Hühner” berichtet mir Vera.
„Wie, schlägt?”
„Ganz einfach, mit dem Stock. Weil sie an ihre Stecklinge gehen. Einem hat sie sogar ein Bein gebrochen.”
„Teufel nochmal, kann sie die Beete nicht einzäunen?”
„Das könnte sie zwar, aber dann hätte sie keinen Grund mehr, um die Hühner zu schlagen.”
Ich habe überlegt. Das schien logisch. Dies umso mehr, als ich neulich erfahren habe, dass sie unsere Hunde provoziert, indem sie mit Steinen über den Zaun nach ihnen wirft und dann, wenn sie anschlagen, kein Witz!, selbst zurückbellt.

===

Proaspăt întors în România dintr-o călătorie de vreo două luni, aud mare agitaţie printre găinile vecinei noastre Ana.
Întreb:
„Ce naiba se întâmplă? Vulpea sau uliul?”
„Nici una, nici alta. Ana îşi bate găinile” îmi relatează Vera.
„Cum adică, bate?”
„Uite-aşa, cu băţul. Pentru că îi intră în răsaduri. Uneia chiar i-a rupt un picior.”
„Da’ nu poate naibii să-şi îngrădească straturile?”
„Ar putea, dar atunci n-ar mai avea niciun motiv să bată găinile.”
Am reflectat. Părea logic. Asta cu atât mai mult cu cât aflasem de curând că ne întărâtă câinii, aruncând cu pietre în ei peste gard şi atunci când aceştia încep să bată, lătrând (nu glumesc!) înapoi la ei.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *
*
*

Descoperă mai multe la Minima Ruralia

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura