Veste bună pentru trumpiştii, AfDiştii şi AURiştii care foşgăie ca comentatori (cacofonie voită) pe platforma contributors: Dan Puric va fi probabil desemnat ca candidat (cacofonie voită) la următoarele alegeri prezidenţiale. Vota-ţil, agrama-ţilor!
– Spuneţi! (Către colega ei): Aşa că i-am zis să-şi vadă de treabă şi să nu se pună cu mine.
– Aş dori…
– Spuneţi! (Către colega ei): Şi nici n-am mai auzit nimic de toată chestia.
– Păi încerc să vă spun, da’ dacă vorbiţi cu colega…
– Dumneata să nu mă-nveţi pe mine cum să-mi fac treaba. Spune ce vrei, că mai aşteaptă şi alţii. Continuă să citești
Donald Trump nu s-a schimbat cu nimic. De ce ar face-o? A instigat mobul neonazist la revoltă şi nu a păţit nimic, ba chiar mai poate candida încă odată. Catastrofa geopolitică care ne aşteaptă? Ce contează? Principalul este să mobilizeze fauna susţinătorilor săi ca să-l mai aleagă odată, turnând din nou gaz peste foc şi făcându-i jocul lui Putin. N-am scăpat bine de dictatura comunismului şi cea a nazismului că acum încălzim la sân noul imperialism rusesc. Iar chinezii aşteaptă după colţ şi-şi râd în barbă.
Negaţionismul ecologic a trecut la o nouă strategie. Modificările climatice, la început negate, mai apoi bagatelizate, sunt mai nou din ce în ce mai des privite ca o binefacere pentru omenire. Ultima lozincă este „înverzirea” planetei datorată concentraţiei sporite de CO2 şi temperaturilor ridicate.
Faptul că aceiaşi factori favorizează în alte zone procesul de deşertificare, este trecut cu vederea. Daune colaterale. 
Văd pe platforma contributors.ro următorul comentariu, scris de LS (loc semnătură?):
Menţionez că în articolul corespunzător era vorba de calitatea învăţământului românesc.
Eu intru-ntr-un sevraj intelectual.
Prin anii 90, când a fost descoperită prima exoplanetă, formula lui Drake, care emite pretenţia că poate calcula numărul de civilizaţii extraterestre din univers, era deja de mult cunoscută. Când autorul ei, astrofizicianul american Frank Drake, a prezentat-o în 1961, intenţia sa a fost mai degrabă de a iniţia o discuţie, decât de a prezenta o ecuaţie viabilă din punct de vedere ştiinţific. Rezultatul a fost însă, datorită fascinaţiei pe care o exercită tot ceea ce este extraterestru, că aceasta a fost luată de-a dreptul în serios, cu toate că se bazează pe nişte factori în mare parte, cel puţin din perspectiva actuală, imposibil de cuantificat. Continuă să citești
Ausgeschlossen ist es nicht. Vielleicht noch nicht gleich 2024, aber bald. Ich habe es schon mal deutlich gesagt:
Jetzt mal ernsthaft: wenn der einzelne Mensch nachweislich nicht imstande ist, aus den eigenen Fehlern zu lernen, dann ist die Hoffnung, dass die Menschheit irgendwann aus der Geschichte lernen könnte nicht nur utopisch, sodern schlicht lachhaft.
Nu este exclus. Poate că nu chiar 2024, dar în curând, v-am spus-o deja răspicat:
Hai să vorbim serios: dacă omul ca individ nu este în stare – fapt dovedit – să înveţe din propriile greşeli, atunci speranţa că omenirea va putea învăţa vreodată din istorie este nu numai utopică, ci pur şi simplu ridicolă.
Citeam pe undeva că simţul dreptăţii, care există nu numai la om, dar şi la anumite animale, ar fi înnăscut. Se pare că există chiar o anumită regiune în creier, care este asociată direct cu acesta. Bine, bine, mi-am zis, dar dacă asta-i adevărat, oare chiar s-o fi lobotomizat(lobotomat?) un popor întreg? Continuă să citești
Un pic adaptat la ceea ce doresc să scriu azi: Nu există adevăr în minciună.
Sâmburele de adevăr, folosit pentru a disimula manipularea, îşi pierde calitatea de a fi adevăr, pentru că se îndreaptă împotriva adevărului. Iar manipularea este, în ochii mei, mai josnică decât minciuna, care, de cele mai multe ori, este o acţiune spontană, de autoapărare. Manipularea se face în cunoştinţă de cauză, cu intenţie precisă şi are bătaie lungă.
În ultimul său articol de pe platforma contributors.ro, prof. Constantin Crânganu recurge la un gen de manipulare mult mai subtilă decât metodele criticate pe larg aici, aici şi aici.
Articolul face, în cea mai mare parte a sa, referinţă la o carte a lui Tim Palmer, laureat al Premiului Nobel,* apărută în 2022 sub titlul The Primacy of Doubt – From Quantum Physics to Climate Change, How the Science of Uncertainty Can Help Us Understand Our Chaotic World. Această operă de popularizare a ştiinţei tratează în special, fapt ilustrat chiar în titlu, ştiinţa incertitudinii, teoria haosului şi efectele acestuia asupra multor fenomene, de natură chiar foarte diferită, cu care este confruntată societatea umană, de la economie până la climă. Continuă să citești
170 de nevăzători cu permise de conducere auto! Iată un prim pas îndreptat în direcţia combaterii discriminării conducătorilor auto. Sperăm ca în curând să fie considerate şi alte categorii de persoane cu dizabilităţi provocate de boli cum ar fi alcoolismul sau dependenţa de droguri. Că şi demenţa este, la şoferi, de mult tolerată… deci, se poate!
