Am aflat „pe surse” conţinutul listei scurte a lui Dragnea în privinţa propunerilor pentru funcţia de premier:
1. Sevil Shhaideh
2. O oaie de Teleorman (dar nu Mioriţa, că are gura prea mare)
3. O amibă
Donald Trump a catalogat, în decursul campaniei sale electorale, modificările climatice drept „un banc chinezesc„.
Văzând acum pe cine a desemnat Trump ca ministru de externe, adică pe fostul şef de la Exxon-Mobile, Rex Tillerson, climatologii americani îşi salvează datele pe servere care scapă de sub influeţa administraţiei SUA.
Negaţionismul ecologic va vedea în asta, sunt sigur, încă o dovadă că se produce doar panică. În afară de asta, în America de nord tocmai e un frig al dracului, ia să mai terminăm cu balivernele despre încălzirea globală…
PS
Dacă vă întrebaţi cumva cum reacţionează chinezii la toată povestea, vă spun tot eu, că e simplu. Chinezii tac şi fac. Adică produc şi exportă. Cam de toate, inclusiv CO2.
Nu vă speriaţi, n-am să scriu nimic de genul: „Vedeţi? V-am spus eu!”. Dacă vreţi, n-aveţi decât să citiţi singuri ce am spus şi ce nu.
Am ajuns însă la o concluzie în plus.
Pentru ca România să devină, cândva, o ţară cât de cât civilizată şi demnă de respect, iniţiativa, lăudabilă în sine, de a combate corupţia la nivel înalt şi de a reforma clasa politică, nu este suficientă.*
Reforma clasei politice nu ajunge, trebuie reformat şi electoratul, adică, de fapt, poporul român. Spor la treabă.
* Pentru partidele politice, această iniţiativă este chiar contraproductivă, după cum se vede din rezultatele de ieri. Altfel nu se poate explica faptul că cel mai reacţionar partid, PSD, care a comis două mineriade, a adus ţara la sapă de lemn şi se mândreşte cu un preşedinte condamnat penal, ajunge la un rezultat de aproape 50%.
Pe aceeaşi linie ca şi ţările anglo-saxone, care au definit „post-truth” drept cuvântul anului, alegerea organizaţiei „Gesellschaft für deutsche Sprache” reflectă tendinţa din ce în ce mai pronunţată a societăţii actuale de a-şi forma o părere ignorând evidenţa şi lăsându-se condusă de zvonuri, ştiri contrafăcute şi în special de (re)sentimente.
Păi dacă germanii şi anglo-saxonii găsesc acest cuvânt atât de important, ce să mai spun de noi? Cu Antena 3 şi România TV în topul de audienţă?
Aflăm de la TVR că Bucureştiul se află pe locul trei în clasamentul mondial (sau poate chiar galactic?) al celor mai frumos iluminate oraşe de Crăciun.
După cum se vede, iniţiativa TNR de a stinge iluminaţia de Crăciun ca să nu se vadă gunoaiele şi mizeria, nu a avut succes. Autorităţile bucureştene mizează probabil pe orbirea temporară a turiştilor (câţi s-or mai fi rătăcit pe la noi) din cauza milioanelor de luminiţe colorate.
Iar noi ăştia de la ţară ne bucurăm când iluminaţia stradală se aprinde înainte de ora la care ţăranii (câţi vor mai fi rămas pe la noi) se duc la culcare.
Dacă aruncăm o privire pe lista partidelor politice din România, surpriza e mare. Avem un singur partid „de stânga”, PSD, şi unul de „centru-stânga”, UNPR (care între timp a fost însă absorbit de PMP, un partid „de dreapta”). Restul sunt de „dreapta” sau „centru-dreapta”.
Pentru alegerile din 11.12.2016 s-ar putea spune, deci, că lucrurile sunt clare: DREAPTA românească va repurta o victorie zdrobitoare!
Bineînţeles că asta nu se va întâmpla. Am vrut doar să ilustrez cât de tâmpă este această abordare unidimensională.
Axa ideologică stânga-dreapta este intersectată, în cele mai variate unghiuri, de alte axe: interesul personal sau de gaşcă (mafiotă), teama de justiţie, xenofobia, intoleranţa de orice natură, delirul religios… Continuă să citești
De ce nu are România nevoie de un partid naţionalist? Foarte simplu. Naţionalismul (împreună cu celelalte fobii demne de Evul Mediu) a fost acaparat, în special acum înainte de alegeri, de toate partidele politice de la noi, că doar n-o să neglijeze ele marea masă a alegătorilor!
Iar dacă va mai fi rămas ceva uitat dintre toate pornirile noastre josnice, de aceasta, putem fi siguri, se va ocupa Biserica Ortodoxă Română.
Trăiască neo-obscurantismul.
Se pare că un român a contribuit, prin răspândirea de ştiri false, în mod substanţial la recenta victorie a lui Trump, lucru pentru care se mândreşte.
După cum se vede, exodul de creiere din România implică faptul că uneori mai pleacă şi dintre cele prespălate.
PS
Tocmai aflu din Revista 22 că românul în cauză nu a emigrat, ci se află încă în ţară, unde îşi îngrijeşte tinichelele legate de coadă. Deci, partidele politice din România pot să-şi facă speranţe în privinţa alegerilor din decembrie. Cine dă mai mult?
A fost ales post-truth. Pe româneşte, în traducere (foarte!) aproximativă, pontadevăr.
Sunt curios ce va fi ales anul acesta în Germania drept „necuvântul anului”. Alegerea e grea, că oferta-i bogată…
Avertismentele împotriva abuzului de antibiotice iau forme din ce în ce mai ciudate.
După ce mai deunăzi constatam tentativa de a ne convinge că pacienţii devin, prin folosirea necorespunzătoare a antibioticelor, rezistenţi la acestea, acum aflăm că aceast abuz creşte rezistenţa la bacterii…
