Tocmai am aflat că directorul Centrului de Boli Psihice Măciuca(!) a fost, din cauza unor deosebit de grave nereguli constatate în tratamentul şi întreţinerea pacienţilor (pacienţi legaţi, medic psihiatru lipsă, decese fără autopsie), retrogradat şi trimis ca inspector la un alt centru. Această expertiză preţioasă ar fi, într-adevăr, păcat să se piardă.
Am preluat ştirea următoare de pe TVR:
Într-un comunicat emis joi seara, semnalat de corespondentul nostru Liviu Iurea, ministerul rus de Externe speră că autorităţile române vor găsi mijloacele necesare pentru a opri scindarea societăţii şi a depăşi actuala situaţie tensionată pe baza Constituţiei şi a legislaţiei.
Diplomaţia rusă subliniază că nu există alternative la reglementarea paşnică a divergenţelor acute apărute între formaţiunile politice.
Deci n-o să intre peste noi cu tancurile…
MAE rus avertizează că, în ultimii ani, liderii români au fost foarte preocupaţi de crearea unei imaginii a Rusiei ca inamic, au recurs la o retorică antirusească şi au trecut cu vederea problemele din ţară.
…deocamdată. Da’ n-ar fi rău să ne astâmpărăm.
După episodul penibil cu Sevil Shhaideh, Dragnea mai primeşte, prin abrogarea OUG 13, încă un dupac. După cum se pare însă, nici acesta nu va fi ultimul. Ar fi bine dacă partidul l-ar trimite în pustie şi ar încerca o reformare, speranţele sunt însă minime.
Iordăciunea nu demisionează deocamdată. Păi ce-i el de vină pentru că a acceptat rolul de slugă într-o piesă în care toate personajele erau desemnate să fie slugi? Doar n-o să rămână tocmai el pe dinafară? Va rămâne în guvern până o să-l dea afară din cauza mirosului.
Şi acum ce va fi? După cum ne-a împărtăşit din înţelepciunea proprie un cunoscut fotbalist german, prognozele sunt riscante, în special când se referă la viitor.
Lăsând gluma la o parte, un lucru e clar: Dragnea nu va rata nici în viitor nici o strachină în care ar putea călca, pentru că a învăţa din greşeli presupune raţiune, iar ceea ce-l mână pe el din spate presupune tocmai lipsa acesteia.
Iar dacă mai luăm în considerare şi psihologia maselor, şi iraţionalitatea actuală a politicii internaţionale, atunci chiar că singura certitudine pentru viitor este imprevizibilul.
Se pare că până şi partenerii PSD din Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților Europeni au început să se lămurească cu cine au de-a face. În fond, nimic nou, eu le-am spus-o încă de mult, dar nu m-au ascultat. Scrisoarea deschisă pe care am trimis-o în 2014 domnului Sigmar Gabriel, este în continuare de acută actualitate, chiar dacă Ponta a fost mazilit între timp…
Avem acum dovada: Dragnea a luat-o razna. În momentul în care partidul pe care îl conduci are o majoritatea atât de comfortabilă ca PSD, a forţa nota în felul în care Dragnea sileşte guvernul actual să o facă, periclitând chiar şi acceptanţa acestui partid în rândul electoratului, nu poate fi calificat altfel decât patologic. Astfel de politicieni îşi frâng, de regulă, gâtul. Necazul este doar că acest proces poate uneori să dureze câteva decenii şi să coste viaţa a milioane de oameni.
Poate aşa ar ajunge d-na Alina Mungiu-Pippidi să se lămurească, în sfârşit, ce înseamnă „război civil”. Cu toate că i-am atras atenţia deja acu’ vreun an jumate că asta este o inepţie, ea perseverează în greşeală. Ba se mai şi miră că n-o ia lumea în serios. Am încercat s-o lămuresc şi în această privinţă printr-un comentariu, care, înainte de a fi şters ca de obicei, se află deocamdată în curs de „moderare”:
Vă întrebaţi de ce nu vă mai ia lumea în serios? Hai să v-o mai spun odată, cu toate că am impresia că nu prea vreţi să înţelegeţi. În momentul în care cineva, care se pretinde politolog, scrie despre situaţia actuală din România folosind noţiunea de “război civil”, acesta se descalifică complet.
La ora când scriu aceste rânduri, la Bucureşti protestează peste 22.000 de oameni împotriva ordonanţelor de urgenţă privind amnistia şi graţierea. La Cluj sunt peste 10.000. Până şi la Alexandria sunt „aproximativ 50”. Pe ăştia ar fi putut să-i numere, ca să ştim exact…
Nu mă refer prin asta doar la reacţia sa în privinţa manifestaţiilor recente (deşi asta ar fi deajuns ca să-mi dea dreptate), ci la toate aspectele patologice ale personalităţii sale. Nu sunt psihiatru, dar mi se pare că, pe lângă componentele de narcisism şi grandomanie, în cazul său poate fi uşor recunoscută şi paranoia. Dragnea este un psihopat. Continuă să citești
Donald Trump dovedeşte în primele zile ca Preşedinte al SUA două lucruri.
În primul rând, faptul că speranţa celor care afirmă că „n-o să fie chiar aşa de rău cum se tem unii” nu este câtuşi de puţin îndreptăţită. Ba va fi şi mai rău.
În al doilea rând, în materie de minciună, Trump atinge culmile cu care ne-a obişnuit Ponta. Numărul persoanelor care au participat la recenta ceremonie de înscăunare, în comparaţie cu ocaziile similare din trecut, duce la afirmaţia purtătorului său de cuvânt: „cea mai bine vizitată ceremonie de preluare a fotoliului prezidenţial din toate timpurile”.
Iată faptele, care ne dovedesc încă odată că ne aflăm în era „post truth”:
Platforma ÎLD („Conservatorii Români”) preia de pe facebook o postare a lui Dragoş Paul Aligică, pe care o ridică la nivelul de articol(aş).
Chintesenţa ar fi cam asta: un comentator de politică externă, care se informează doar prin CNN, BBC, WaPo, HuffPo, NYT etc. ar fi, de fapt, neinformat. Şi nu ar înţelege nimic. Şi nu ar avea dreptul să exprime o părere în public. Şi dacă mai pune cumva întrebarea care ar fi alternativele la lista de mai sus, atunci ignoranţa sa îl descalifică complet. Continuă să citești
