Neglijat, după cum se pare, până şi de adversari, un fost poet şi disident (nu, de data asta nu mă refer la Mircea Dinescu!), caută acum prilej de gâlceavă chiar şi pe facebook: se măsoară cu unul Oprea, pe care nici măcar nu-l cheamă Gabriel.
Se agită spiritele în România: Klaus Iohannis s-a aşezat pe o operă de artă, folosind unul dintre scaunele „Mesei tăcerii” în scopul său originar, adică de a şedea pe el…
În comparaţie cu pângărirea operei de artă a lui Beuys, o vană mică pentru spălat sugarii, asezonată cu plasturi, bandaje şi alte ingrediente de înalt estetism, care a fost, din greşeală, spălată şi curăţată lună, condamnarea gestului lui Iohannis ni se pare exagerată, deoarece este improbabil să fi modificat opera de artă în sine…
Instituţia germană BKA (Bundeskriminalamt) este confruntată recent cu o nouă pană criminalistică, legată, şi de data aceasta, de analizele ADN.
În urmă cu câţiva ani buni, poliţia germană a vânat vreme îndelungată un delincvent fantomă, care apărea în cele mai diferite localităţi din Europa şi în cele mai neverosimile situaţii. Se căuta, oferindu-se o recompensă de 300.000 €, o femeie cu „spirit criminal deosebit de pronunţat”, „mobilitate supraregională” şi cu „sânge extrem de rece”, care îşi are rădăcinile undeva în zona Europei de Est sau a Rusiei… Continuă să citești
Părintele Alexandru Coman se spovedeşte: „Sunt un pupător de moaşte!”
Ne şi explică de ce:
[ ]Ăștia suntem noi, creștinii ortodocși. Nu iubim aseptic, nu respingem fizic pe cei dragi, nu avem spaime cu igiena cu rămășitele purtătoare de har ale sfinților care au pătimit mult, care știu ce e suferința, și a lor și a noastră, și care au primit cununa Mântuitorului Hristos.[ ]
[ ]Noi, ortodocșii, căutăm trupurile sfinților ca în vechime, și căutăm să le atingem cu drag. Iubim pe Dumnezeu, așa cum suntem noi, păcătoși și prea puțin luminați. De altfel, tocmai de asta cautăm pe Domnul. Cei care râd de la distanță, să ne lase! Iar eu, nevrednicul în fata Domnului, preotul, o să caut în continuare, așa cum îi iubesc pe ai mei, să îmi arăt iubirea și față de sfinți, căutându-i și atingând cu mainile sau sărutând rămășițele lor pământești.[ ]
Suntem întru totul de acord. Biserica Ortodoxă Română nu are nici un fel de „spaime cu igiena”, fie ea corporală sau spirituală, dacă ne orientăm după gradul de slinoşenie (fizică şi morală) la care au ajuns prelaţii săi. Sau după gradul de slinoşenie (din nou, fizică şi morală) la care a fost adus poporul român, prin grija duhovnicească a BOR.
„Păcătoşi şi prea puţin luminaţi”? Adevărat grăieşti, părinte. Dar nu pe Dumnezeu îl iubiţi, ci doar fariseismul vostru deşănţat şi privilegiile de care vă bucuraţi. Pupaţi-vă cât vreţi moaştele voastre ridicole, dar lăsaţi-mă pe mine în pace. Când vă veţi fi spălat de păcatul istoric comis faţă de Biserica Unită şi faţă de întregul popor român, prin frauda şi delaţiunile la care v-aţi pretat, atunci să îndrăzniţi să ridicaţi capul. Nemernicilor.
În Germania, într-un orăşel din fosta RDG*, un refugiat din Somalia s-a sinucis aruncându-se de la etajul cinci. Acţiunea a fost însoţită de încurajările unor spectatori („Da’ sări odată!”), care au şi filmat episodul.
Bineînţeles că un astfel de eveniment tragic nu poate să se petreacă în România. Exclus. Dacă se mai rătăceşte vreun refugiat pe la noi, este trimis la repezeală înapoi în Bulgaria sau Serbia, înainte de a se trezi vigilenţa populară.
* Ba contează. Reunificarea Germaniei nu s-a realizat încă în întregime.
Motto: Die Unbekümmertheit des Dilettanten kann nie die Professionalität aufwiegen, sagen die Profis. Das muß sie auch nicht, Gott sei gedankt, sagen wir Dilettanten.
Impresia mea este că o mare parte din indignarea generală care a apărut după acordarea premiului Nobel pentru literatură 2016 se bazează pe faptul că Bob Dylan nu este un poet (sau scriitor) “autentic” (adică adevărat), fapt care este, cel puţin în parte, adevărat. Pentru scriitorii consacraţi, Bob Dylan este un diletant, ceea ce este iarăşi, cel puţin în parte, adevărat. Genul literar “songwriter” (denumire, de fapt, improprie) este considerat mai degrabă subcultură, ceea ce nu este însă, după părerea mea, adevărat, ci o judecată prea aspră. Adevărat grăit-am. Cred eu. Continuă să citești
Fără cuvinte în plus din partea mea:
Imaginea, o minge rătăcită:
Ne apropiem cu paşi repezi de campania electorală şi îmi doresc foarte mult şi mi-ar plăcea, recunosc că mi-ar plăcea să avem o campanie electorală cum se spune curată, centrată pe problemele care îi preocupă pe români şi nu pe aruncatul imaginii dintr-o parte în cealaltă.
Iohannis, o minte rătăcită…
