Skip to content

Schadenfreude
A Vengefulness of the Impotent

Nu pot să caracterizez articolele şi glosele politice mai recente ale d-lui Dorin Tudoran, care apar atât pe blogul domniei sale Certocraţia, cât şi pe platformele voxpublica sau România Curată, fără să apelez la ajutorul cuvântului german “Schadenfreude”. Iar asta nu pentru a-mi etala cunoştinţele din această limbă, ci pentru simplul fapt că, la fel ca şi, de exemplu,”Treppenwitz” sau „Torschlusspanik”, acest cuvânt german nu prea are corespondent direct în vreo altă limbă. L-au adoptat până şi anglo-saxonii, care, după cum se ştie, nu se află prea des în încurcătură când este vorba de noi denumiri. (Continued)

Unde am ajuns

Pe vremuri erai plătit dacă munceai. Mai nou zice că te plăteşte ca să munceşti. O tempora…

Marţea neagră

Ăsta nu mai dă ortul popii. Sau chiar dacă îl dă, rânjetul său ne va însoţi şi după aceea, ziua şi noaptea, asemeni celui al pisicii de Cheshire din cartea lui Lewis Carroll…

image-2010-03-6-6997254-41-pisica-cheshire-3d (Continued)

Telecomunicaţii pe româneşte

Cu ocazia unui articol de pe platforma contributors.ro m-am simţit provocat să scriu nişte comentarii şi, totodată, să dezgrop nişte poze mai vechi, care nu şi-au pierdut însă de loc actualitatea.
Concluzia din articolul citat şi din comentariul autorului (vă las să ghiciţi dacă mi-o însuşesc şi eu) ar fi că, împânzind toate satele româneşti cu obiectele high-tec arătate mai jos, care ne-ar asigura (cel puţin pentru un timp, dacă ne va lăsa vremea!) un internet de mare viteză chiar şi la ţară, producţia românească de lapte ar putea atinge valori nebănuite azi. Poate chiar am putea depăşi în această privinţă Liechtenstein şi Andorra, dacă nu şi Albania.

Actualizare 01.03.2015 8:30 h
Tocmai citeam că producătorii români de lapte se tem de eliminarea cotelor la producţia corespunzătoare din UE. Păi, deştepţilor, ce-ar fi să măriţi şi mai mult viteza de funcţionare a internetului la sate, lăsând restul infrastructurii în paragină? Nu vom mai avea lapte autohton, dar vom fi măcar campioni mondiali. La prostie.
 

Ipocrizie rară

Aflăm prin intermediul Agerpress că astăzi este Ziua Mondială a Bolilor Rare, precum şi justificarea acestui eveniment:

[ ]La nivel internațional este esențial(sic) transmiterea unui mesaj puternic de solidaritate cu milioanele de persoane suferinde de boli rare din întreaga lume și cu familiile acestora. Împreună, putem transforma experiența individuală a pacienților și rudelor acestora în acțiuni colective, suport și consolidarea comunității.[ ]

Mesajul se adresează mai degrabă marii majorităţi, adică miliardelor de persoane nesuferinde şi neimplicate, pentru liniştirea conştiinţei. Această sărbătoare, care are loc în ultima zi din Februarie, se încadrează, după mine, în categoria inutil-inofensivă. Ar fi fost mai bine, din raţiuni de creştere a eficienţei, să fi fost programată pe 29 februarie…

ziua bolilor rare

Jurnalism patologic?

Se spune că nimeni nu l-ar fi văzut vreodată pe Cristian Tudor Popescu râzând. Alte zvonuri vreu să ne facă să credem că, dacă acesta ar râde, în preajma sa s-ar ivi dintr-o dată, cu un clinchet cristalin, ţurţuri de gheaţă, ca la răsuflarea lui Gerilă. Sau că s-ar declanşa un puternic cutremur în zona Vrancea.
Mulţi afirmă că nici măcar nu zâmbeşte, aşa zisele probe contrarii fiind fie contrafăcute, fie simple rânjete sardonice.
Minima Ruralia se află însă, s2.220.t1.ro după cum se poate vedea alăturat,în posesia unor noi dovezi, care demonstrează fără nici un dubiu faptul că domnia sa mai posedă încă un rudimentar simţ al umorului, un fel de joie maligne, care se manifestă însă doar când cineva se află într-o situaţie jenantă. (Poate că ar chiar râde, dacă l-ar vedea pe Traian Băsescu, cu cătuşe la mâini, pe treptele clădirii Tribunalului, împiedicându-se şi căzând în fund peste un rahat de câine, în faţa camerelor TV.)

Chestii bovine

Pentru cazurile când ne e prea lene să ne deplasăm 2 km. până în satul vecin şi să facem rost de lapte de vacă „de ţăran“, am cumpărat cândva nişte cutii de lapte UHT Fulga, pe care le păstrăm în pivniţă pentru cazuri de nevoie. Astăzi, la micul dejun, nevoia a apărut. Îmi sare pentru prima dată în ochi textul de pe cutie: ambalajul oferă nu numai un litru de lapte semidegresat, omogenizat şi ultrapasteurizat, ci şi “Reţete pentru copii reuşiţi”.
La început m-am distrat de tâmpeniile debitate, dar pe măsură ce citeam mai departe m-a apucat, încetul cu încetul, groaza. Oare vaca Fulga întreţine şi ea, prin analogie cu proiectul nazist “Lebensborn”, un azil “Fulgaborn”, unde aceste reţete sunt testate “pe viu”?
Vă las să vă edificaţi singuri.

PSFulga 123a
Eram curios să văd dacă Fulga dă, la adresa de facebook indicată pe ambalaj, şi o reţetă pentru politicieni reuşiţi. Am renunţat însă să accesez acest site în momentul în care mi s-a comunicat “Fulga cu rețete de copii reușiți erhält Zugriff auf folgende Informationen: öffentliches Profil und Freundesliste.“ Adică, dacă aş fi continuat, puteam, eu şi prietenii mei de pe facebook, să ne pregătim să primim o droaie de reclamă, cam de aceeaşi calitate, se-nţelege.
Păcat. M-ar fi interesat foarte mult să aflu ingredientele unui politician.

Cum bagatelizează PSD votul secret

Sper că tot aşa va bagateliza alegătorul român PSD-ul la viitoarele alegeri. Un lucru e sigur: istoria o va face.
Două lucruri mai sunt de menţionat în acest context.
Miza acestei alegeri pare să fie pentru PSD una uriaşă, dacă acest partid se pretează la astfel de mijloace murdare. Cele mai recente activităţi ale DNA justifică acest lucru pe deplin. Aşteptăm cu nerăbdare următorii paşi şi gustăm panica stârnită printre borfaşii din toate partidele.
În al doilea rând, lipsa totală de jenă cu care se derulează un astfel de act josnic sub ochii tuturor este de-a dreptul patologică. Spun asta pentru toţi idealiştii care mai speră într-o reformă reală a PSD.

Să plătească!

Nu înţeleg agitaţia. Dacă le-am dat voie decedaţilor să voteze, atunci de ce să nu le cerem să-şi plătească şi contribuţia la asigurările de sănătate?

„Culoare politică”

Mă intrigă faptul că încă se mai vorbeşte despre partidele politice din România în termeni ca dreapta-stânga.
Partidul Social Democrat nu este nici social nici democrat. De stânga? Poate la fel ca şi naziştii lui Hitler.
Partidul National(ist) Liberal se comportă în mod liberal doar în alegerea invectivelor adresate inamicilor săi.
De PDL nici nu mai vorbesc, despre morţi numai bine…
Ce se înţelege, într-o cleptocraţie ca în ţara noastră, prin dreapta sau stânga? Mâna cu care se fură?
Ciolanul politicienilor şi al sprijinitorilor lor, precum şi ciolănaşul pe care îl visează (cel mai adesea în van) alegătorul român, acestea sunt singurele lucruri care contează.
Desigur, există şi vor exista în continuare ciolane foarte diferite. Ne bucurăm doar de un sistem politic pluriciolanic.

Scriam aceste rânduri în 2012. Oare şi-au pierdut ele actualitatea? Nici vorbă. Se mai schimbă câte un nume, mai apare câte un partid meteorit, dar tot acolo suntem.