Ce plăcut e să trăieşti după principiul:
„Cred despre orice om ceea ce-i mai rău, chiar şi despre mine însumi, şi rar m-am înşelat.” (Johann Nestroy)
Atunci când propria răutate ne dă dreptate, avem un sentiment înălţător, ba chiar de-a dreptul bun. Continuă să citești
– Da Ana unde-i? am întrebat-o pe Vera în germană. Că poarta-i închisă.
Ana e vecina noastră cea mai apropiată. De vreo trei ani îi hrănim zilnic motanul, care refuză să mai mănânce ce-i dă ea, adică pâine, varză şi cartofi. Iarna, când ea pleacă pe trei luni la Cluj, îl luăm la noi şi-l ţinem într-o cameră nelocuită.
– Am înţeles că s-a dus împreună cu Toader cu mere la târg.
Toader e alt vecin.
– Mere? Da de unde mere? Că doar n-au livadă, nici unul, nici altul.
– Ştiu eu? Dar aşa a spus, am auzit foarte bine: “Mă duc cu Toader la Huedin” şi “mere la târg”.
M-am prins.
– Da pluralul de la „meri” cum e?
– Cum adică pluralul? „Meri” este deja plural.
Vedeţi, ăsta-i necazul cu nemţii, ăştia când învaţă, învaţă temeinic.
I-am conjugat atunci verbul “a mere” după cum se vorbeşte aici în sat: “io mărg, tu meri, el/ea mere, noi merem, voi mereţi, ei mărg”. Veţi şti şi voi deci, că pluralul de la “meri” este “mereţi”.
Meri
Această inteligentă cugetare nu rezultă din creierul adimensional al lui Marian Vanghelie. Este un adevăr istoric.
Ruşii, chemaţi în ajutor de către comuniştii cehoslovaci în 1968, nu s-au retras după înăbuşirea reformelor acordarea acestuia, ci au mai rămas vreo 20 de anişori… îi tot căutau pe cei care îi chemaseră.
Nici americanii n-au plecat din Irak după răsturnarea lui Saddam, căutând de zor arme de exterminare în masă şi, a dracului treabă!, găsind numai petrol…
Se va retrage oare Ponta după eşecul încercării de a-l răsturna pe Băsescu (pentru că asta trebuie să fie un eşec, dacă România vrea să-şi păstreze şansa de a deveni vreodată o ţară civilizată)? Bineînţeles că nu. O să-l caute pe ăla unu care nu s-a dus la vot şi i-a ruinat bunătate de referendum…
(Deşi chestia e atât de clară. Va fi ăla chiulangiu’, repetentu’ cu privire de peşte nebun, Cramponescu. Singura întrebare e dacă a ratat votul fiind beat, drogat, sau amândouă deodată.)
Trebuie musai să parafrazez bancul cu Dumnezeu şi Nietzsche.
Ponta despre Merkel: „Merkel nu votează”
Merkel despre Ponta: „Ponta nu pontează”
Dar cred totuşi că Angela Merkel (pe care eu, între noi fie vorba, n-o prea înghit), se înşală. Ponta nu contează. Ăla care nu pontează e Cramponescu.
Aiurea. Că doar nu suntem în Germania. Nici măcar în Ungaria.
Cum era lozinca aia din recenta campanie electorală? Ei v-au luat demnitatea, noi v-o dăm înapoi? Halal demnitate, ce să zic.
Actualizare 22.6.2012
Vezi aici articolul din „Nature” care a declanşat avalanşa. Foarte imteresante sunt şi comentariile.
Ieri după masă, liniştea satului s-a dus pe apa sâmbetii. Tărăboiul, care se apropia treptat, a început cu muzică populară (d-aia a la Cântarea României), urmată de nişte strigături pe care la început nu le puteam înţelege. Câinii noştri, bucuroşi de orice noutate, şi-au adunat ciolanele care de pe unde, şi-au dezmorţit încheieturile şi au luat poziţie de-a lungul gardului viu. Pisica Leni, care dormea liniştită într-un fotoliu pe terasă, şi-a umflat dintr-o dată coada ca o perie de spălat sticle şi a început să mârâie. (Pe bune, mârâie ca un câine…) Continuă să citești
Ţopârlănimea română (că de ţărănime nu mai poate fi vorba) a descoperit o nouă sursă de câştig. Îşi vinde animalele, care oricum dau prea mult de lucru, îşi lasă fâneţele necosite, dar încasează în continuare subvenţia de la APIA pentru terenul agricol respectiv. Ajungem astfel în situaţia de a importa lapte din Germania. Continuă să citești
Despre încercarea de neînţeles de a înţelege inteligenţa umană cu ajutorul inteligenţei umane
Armate întregi de savanţi au cercetat secole de-a rândul modul de funcţionare al inteligenţei umane. Au fost propuse nenumărate modele, care, unul după celălat, s-au dovedit a fi doar cazuri speciale, cu valabilitate restrânsă şi care au fost înlocuite cu modele din ce în ce mai rafinate şi mai generalizate.
Şi apoi s-a întâmplat. Cam 3.000.000 de neuroni din creierul unui cercetător înzestrat, care erau poziţionaţi în formă de suzetă, au stabilit o conexiune multiplă cu totul neaşteptată. A făcut clic! şi înţeleptul cercetător a postulat modelul ultim, care putea să descrie în cele mai mici detalii şi fără nici un fel de contradicţii totalitatea funcţiilor creierului uman.
Excepţie făcând, bineînţeles, suzeta şi modul său de funcţionare, care a dus la neaşteptatul clic şi la această reprezentare genială. Continuă să citești
Cel care se consideră norocos când nu ştiu ce zei îl lasă să se joace la picioarele lor, este un neghiob. Va trebui să le îndure nu numai duhoarea, ci, mai devreme sau mai târziu, şi loviturile.
Pentru că omul îşi făureşte întotdeauna zeii după chipul şi asemănarea sa. Continuă să citești
Marţi dimineaţa, înainte de a începe conferinţa, partenerul meu de cooperare din Graz mă întreabă dacă nu am chef să merg seara la un concert de muzică clasică. Amator înrăit de jazz-rock cum sunt, nu prea îmi dădea inima ghes. Ştiam însă că soţia sa cântă în orchestră la flaut, aşa că-mi venea cam greu să refuz. Am aruncat o privire fugitivă pe program, am văzut 6 simfonii de Bach şi am răspuns „da, cu multă plăcere“, după care el a comandat telefonic biletele. Continuă să citești
