Dimineaţa, după ce am dat afară din casă câinii şi pisicile şi am făcut foc la cazanul din baie, îmi plasez ceaşca de cafea pe cartotecă şi pornesc calculatorul. Îndată ce am consultat prognoza vremii pe siteul wetter.com, o iau la rând cu ştirile zilei: ard.de, tvr.ro, revista22.ro, agerpres.ro şamd.
La televizor urmăresc cel mult programele de ştiri din Germania, care te pun la curent cu ultimele evenimente de pe tot mapamondul (inclusiv cele sportive) în cel mult 20 de minute. La programele româneşti nu mă mai uit (aşa cum am mai spus deja, de vreo trei ani, de când o ciocănitoare ne-a stricat antena de televiziune “normală”), pentru că m-am săturat de ele. Pe lângă faptul că sunt extrem de diluate, mă scârbesc dicţiunea de mahala şi limba de lemn a fâţelor care prezintă emisiunile, oportunismul neruşinat al redactorilor, bâlbâiala agramată a politicienilor, subiectele tâmpe ale aşa ziselor ştiri, care oscilează între voyerism şi românism dulceag, lipsa de profesionalitate… şi multe altele.
Cititul nu mă scuteşte, bineînţeles, de tâmpenii. Dar pot să diger aceste informaţii, adesea stupide, însă totuşi necesare pentru a rămâne cât de cât la curent cu situaţia din societatea românească, în mod eficient: pentru o privire de ansamblu, am nevoie doar de vreo cinci minute. Dacă doresc să aprofundez o temă, citesc articolele şi consult la nevoie referinţele date. Dar nu sunt silit să văd tot felul de mutre vulgare şi să ascult zgomotele nearticulate pe care le scot acestea. Sunt astfel cel puţin scutit de şocul estetic, dacă nu şi de cel intelectual.
Cu generozitatea obişnuită, TVR îmi confirmă prejudecăţile şi ne dă mai nou o ştire senzaţională, reciclând o informaţie difuzată de ProTV acum un an:
Pilele Karpen, sistemul producător de energie electrică fără să consume ceva în schimb
După acest titlu, care desfiinţează principiul conservării energiei, autorul schiţează, cu debordant entuziasm, potenţialul uriaş al acestei invenţii:
Cine nu a visat la o sursă de energie inepuizabilă şi care să nu polueze? Care companie auto nu ar vrea să înlocuiască vechile motoare cu unul electric, dar fără acumulatori care să necesite încărcare? Care guvern nu şi-ar dori să renunţe la gaze de şist sau exploatări petroliere, în favoarea unui sistem care produce energie fără să consume ceva în schimb?
Acum ţineţi-vă bine:
Ei bine, aşa ceva există, aici, la noi, în România, la Muzeul Tehnicii din Bucureşti!
Suntem informaţi că acest sistem, o invenţie care – conspiraţie? – “a stat mult timp ascunsă într-un seif” a fost inventată “teoretic, în anii ‘20”, dar că:
Cercetătorii de astăzi încă nu ştiu exact principiul lor de funcţionare care contrazice principii fundamentele ale fizicii, însă cel mai important este că pilele Karpen furnizează curent electric de zeci de ani, fără oprire.
Mister total. Invenţie teoretică, fără cunoaşterea principiului de funcţionare, dar la care se poate constata contrazicerea unor principii fundamentale ale fizicii?
Hai să întrebăm un specialist. Cine ar putea fi mai potrivit pentru TVR decât nepotul inventatorului, care ne livrează o explicaţie pe cât de inexactă, pe atât de agramată?
„Pilele K sunt un perpetuum mobile de speţă a doua. După părerea cercetătorilor de atunci şi chiar de acum, este irealizabilă dar ea funcţionează de peste 60 de ani”, a explicat Lascăr Veniamin, nepotul lui Nicolae Vasilescu-Karpen.
Publicul larg are dreptul să fie informat,
Evident, toată lumea se întreabă cum funcţionează.
aşa că haideţi să mai întrebăm pe cineva:
O explicaţie cât mai aproape de înţelesul comun ar fi găsit-o dr.ing. Mihai Bădic de la Institutul de Cercetări pentru Inginerie Electrică:
„Principiul de funcţionare nu se cunoaşte”
Acest lucru odată lămurit, ni se dau şi amănunte, unde inexactităţile sunt formulate ceva mai circumspect:
Se bănuie că ar fi bazat pe extragerea căldurii din mediul înconjurător, o combinaţie de electrochimie cu termodinamică. Din cauză că funcţionarea acestor pile în mod aproape sigur conduce la ideea încălcării principiului al doilea al termodinamicii, au o importanţă teoretică uriaşă”.
Către sfârşitul articolului, se exploatează puţin şi factorul optimism
Este foarte uşor de imaginat care ar putea fi aplicaţiile pilelor Karpen. Laptopuri, tablele(!) sau Telefone(!) mobile care nu mai necesită încărcare, sau automobile electrice.
precum şi constatarea tristă că noi, românii, suntem, o dată în plus, nedreptăţiţi
Ironia sorţii face ca la un nivel mai jos al Muzeului Tehnic să fie expuse numeroase invenţii ale altor savanţi români: primul automobil aerodinamic, construit de Aurel Perşu în anii 20, sau primul aparat de zbor individual, cel realizat în 1956 de Justin Capra. Acestea se adaugă altor mari realizări româneşti precum motorul cu reacţie sau insulina, brevetate de alţii.
iar totul se încheie apoi printr-un superb joc de cuvinte, care aminteşte de nivelul intelectual al tabloidelor:
„Românii au inventat expresia „am nevoie de o pilă” , ba chiar au trăit într-un sistem bazat pe pile, cunoştinţe şi relaţii: PCR. Ei bine, acum chiar avem o pilă, şi încă una extraordinară, cea a lui Karpen. Mai rămâne să şi ştim cum să o folosim”, spune Cristian Răuţu, realizatorul reportajului.
PS
Pila Karpen este, aşa cum a afirmat şi inventatorul ei, o pilă de concentraţie, care se regenerează în mod continuu prin convecţie şi absorbţie de căldură din mediul înconjurător. Contrazice la fel de puţin vreunul dintre principiile termodinamicii ca şi un alt perpetuum mobile aparent, orologiul Atmos.
Puterea ei specifică este deosebit de redusă, astfel încât folosirea ei în dispozitive mobile, aşa cum se sugerează în acest articol, este extrem de improbabilă. Instalaţii staţionare, care nu necesită aproape nici un fel de întreţinere, pot fi însă de viitor. Vezi de exemplu aici.
Post a Comment