Despre teribilism şi teribilişti

Dex ne oferă ca etimologie a cuvântului „teribilism” următoarele:

teribil + suf. -ism

ceea ce ne conduce, indirect, la franceză.

Dicţionarele de neologisme DN şi MDN menţionează însă în mod direct „filiera franceză” prin cuvântul „terribilisme”, ceea ce este doar în parte adevărat. În spaţiul cultural francez (şi anglo-saxon) vom întâlni „terribilisme” exclusiv în combinaţia originară „enfant terribilisme” şi nicidecum singur. Altfel spus, etimonul „terribilisme” nu există, de fapt, în această limbă. Această stare de lucruri, precum şi constatarea privitoare la apariţia statistică foarte modestă, ne conduce la concluzia că francezii şi anglo-saxonii nu prea au nevoie de această formulare. Despre germani nici nu mai vorbesc.
Lucrurile stau cam la fel în privinţa etimonului „teribilist”, cu singura deosebire că DN şi MDN consideră aici etimologia italiană „terribilista”.

Aiurea. „Teribilism” şi „teribilist” sunt creaţii pur româneşti, care au, într-adevăr, la bază termeni şi sufixe de origină latină, dar sunt, în ultimă instanţă, datorate uriaşei cereri de pe „piaţa” românească. Aceste cuvinte, în forma lor simplă şi directă, sunt imperios necesare pentru a descrie fenomenele din societatea românească. Asta precis că-i elementul dacic din spiritul poporului român…