Arhive categorii: Platitüden / Platitudini

Răsfoind prin poze vechi, constat că îmi lipsesc nişte ani din viaţă. Să nu fiu înţeles greşit: pozele există. Dar acei ani de viaţă, care au fost doar trecere între trecut şi viitor, între eul meu de atunci şi cel de mai … Continuă să citești →

Când construieşti un zid din piatră naturală, este cam la fel de greu să găseşti bucata tocmai pe potrivă ca şi atunci când, scriind, cauţi cuvântul nimerit. Ocupaţia cu pietrele este însă, cel puţin pentru pietrarul amator, mult mai generoasă … Continuă să citești →

După ce ultima gratie a fost montată, ultima mistrie de mortar întinsă şi ultima piatră aşezată, două mulţimi de oameni stăteau faţă în faţă. Acum se uitau în tăcere unii la alţii printre gratii. Într-o parte gândeau: „Gata! De aici … Continuă să citești →

Ce plăcut e să trăieşti după principiul: Cred despre orice om tot ce-i mai rău, chiar şi despre mine însumi, şi rareori m-am înşelat.(Johann Nestroy) Dacă propria răutate îţi dă dreptate, ai un sentiment înălţător, de-a dreptul bun.

„Scriu doar pentru mine însumi şi pentru posteritate” declară mândru poetul. Şi mai apoi adaugă încetişor: „Şi pentru tine, singuratic suflet.” Găsiţi această platitudine în germană aici.

Se pare că sfârşitul lumii va deveni un eveniment frecvent. Dacă nu chiar săptămânal, măcar anual. Vom putea spune atunci: „Ce faci de sfârşitul lumii?” Sau: „Da mătăluţă unde-ţi plantezi de data asta pomişorul?” Rasputin prevede sfârşitul lumii pe mâine, … Continuă să citești →

Ce plăcut e să trăieşti după principiul: „Cred despre orice om ceea ce-i mai rău, chiar şi despre mine însumi, şi rar m-am înşelat.” (Johann Nestroy) Atunci când propria răutate ne dă dreptate, avem un sentiment înălţător, ba chiar de-a … Continuă să citești →